Biologii de la Universitatea din Konstanz studiază principiile care stau la baza mișcărilor colective a babuinilor

Cercetătorii din Konstanz au descoperit că animalele au nevoie de câteva reguli simple pentru a-și coordona mișcările de grup, permițându-le să se organizeze, să ia decizii fără să se despartă.

În patru publicații recente despre cercetare - publicate în revistele Science, Scientific reports, eLife și Proceedings of the Royal Society B - oamenii de știință de la universitatea din Konstanz oferă o nouă imagine a dinamicii grupului de babuini cu detalii fără precedent, prin urmărirea modului în care indivizii iau decizii în cadrul grupului.
Parteneri în cercetare au fost Institutul Max Planck pentru Ornitologie, Institutul de Cercetare Tropicală Smithsonian din Panama precum și Universitatea din Princeton, Universitatea din California, Davis și Universitatea Illinois din Chicago (Statele Unite ale Americii).
Babuinii au fost studiați pe o perioadă îndelungată deoarece au o structură socială foarte complexă, formând grupuri de la 20 la peste 100 de invidizi. O astfel de structură socială a sugerat din timp biologilor că babuinii trebuie să utilizeze niveluri ridicate de cunoaștere pentru a putea coordona comportamentul lor cu atât de mulți indivizi.
De exemplu, teoriile clasice privind coordonarea grupului în rândul babuinilor au sugerat că indivizii mai mari, adulți, ar trebui să rămână la periferia grupului pentru a proteja animalele mai tinere și mai slabe din centrul grupului.
Cu toate acestea, pentru a menține constant această poziționare, fiecare babuin ar trebui să știe, în orice moment, unde sunt ceilalți membri ai grupului. Biologii de la universitatea din Konstanz au demonstrat acum că acest lucru nu este neapărat necesar - nici nu este nevoie de acest lucru. "De fapt, coordonarea mișcării lor cu doar câțiva indivizi învecinați poate fi, în general, suficientă pentru ca animalele să-și păstreze grupul integral și ceea ce vedem la babuini este în concordanță cu această idee", explică biologul Dr. Ariana Strandburg-Peshkin.

Matematica explică mai departe cum indivizii își mențin anumite poziții în cadrul grupului (fie în centru, în fața, în spatele, sau la periferie) după cum colega ei, Dr. Damien Farine, explică: "Dacă un babuin încearcă să rămână în grup într-un număr mai mare de indivizi învecinați, acest babuin se va muta mai aproape de centrul grupului. În schimb, indivizii care își coordonează pozițiile cu un grup mai restrâns de indivizi membri ai aceluiași grup vor ajunge la periferia grupului."
Acest lucru înseamnă că dimensiunea grupurilor de membri din comunitatea în care animalele conviețuiesc este decisivă pentru menținerea structurii grupului.
"Această regulă simplă face posibilă descrierea detaliată a mișcărilor babuinilor. În consecință, structura grupului rezultă din principiile comportamentale locale ale animalelor individuale și nu dintr-o decizie comună luată de întregul grup", spune profesorul Iain Couzin (Universitatea din Konstanz și Institutul Max Planck de Ornitologie) adăugând: "Observăm, de asemenea, că regulile de mișcare ale babuinilor și modul în care aceștia iau decizii seamănă foarte mult cu procesele de decizie la bancurile de pești și stolurile de păsări.

Pentru cercetarea lor, biologii au studiat un grup de 25 de babuini care trăiesc în sălbăticie în Kenya - un proiect complex condus de profesorul Margaret Crofoot (Universitatea din California, Davis). Un transmițător GPS a furnizat locațiile individuale ale animalelor, secundă după secundă, timp de două săptămâni. Oamenii de știință au combinat datele despre mișcarea animalelor cu imagini de la distanță a mediului tridimensional și a structurii vegetației înregistrate de o dronă pentru a obține o imagine de ansamblu a condițiilor de mediu.

Evaluarea acestor date oferă noi perspective asupra comportamentului colectiv al babuinilor. Într-o serie de publicații, cercetătorii au examinat, de asemenea, dinamica grupului și factorii care influențează mișcările animalelor individuale ale grupului și, în cele din urmă, determină întreaga structură a  grupului. Înclinația de a urmări alți membri ai grupului este cel mai puternic factor de conducere a comportamentului decizional al babuinilor. De exemplu, babuinii preferă căi pe care ceilalți membri ai grupului le-au luat cu puțin timp înainte.
Cu cât sunt mai mulți babuini care merg pe o anumită cale, cu atât devine calea respectivă mai atragătoare pentru ceilalți. În situațiile în care trebuie să decidă în ce direcție să se miște, dacă mai mulți membri ai grupului se îndreaptă în direcții diferite, babuinii sunt înclinați să urmeze majoritatea (adică direcția în care se îndreaptă majoritatea indivizilor din grup).

"Împreună, aceste studii oferă noi perspective asupra modului în care babuinii iau decizii. Nu mai credem că un singur mascul dominant conduce grupul hotărând în numele tuturor", spune Damien Farine. În schimb, cercetătorii de la Universitatea din Konstanz au dezvăluit că viața babuinului este mult mai democratică și că multe din comportamentele complexe pe care le manifestă ar putea fi rezultatul unor reguli comportamentale simple, permițând indivizilor să petreacă mai mult timp gândindu-se la alte lucruri – precum atenția la prădători.