Practicand oftalmologia la pasarile exotice sau salbatice

(27.09.2011) Se acorda din ce in ce mai multa atenţie medicală speciilor pe cale de dispariţie din zoo iar cerinţele publicului privind animalele de companie exotice au crescut.

Dr. Andra Enache

Astfel, metodologia de diagnostic şi tratament al afecţiunilor oculare la această categorie de animale, devin pentru veterinarul practician o adevărată provocare.

In domeniul “wildlife” oftalmologia devine o specializare cautata, cu atat mai mult cu cat supravietuirea animalelor salbatice depinde de o acuitate vizuala neafectata.

Desi majoritatea afectiunilor sunt similare cu cele de la caine ele sunt mai greu de diagnosticat datorita cunoasterii insuficiente a anatomiei aparatului vizual si a imposibilitatii practicarii unor metode de diagnostic intr-un cabinet de practica generala.

Examinarea în mediul de viaţă, evaluarea reflexelor de apărare Principalele elemente necesare realizării unui examen oftalmologic corect şi un diagnostic cert sunt:

- Cunoştinţe de anatomie, comportament şi obiceiuri nutriţionale, afecţiuni frecvente ale diferitelor clase şi ordine de pasari

- Cunoaşterea metodelor de contenţie specifice

- Conştientizarea existenţei unor puţine referiri în literatura medicală în ceea ce priveste afecţiunile oculare la speciile exotice comparativ cu cele domestice (mai ales articole).

- Informaţiile referitoare la parametrii normali fiziologici pentru fiecare specie sunt de asemenea rare.

Aspectul comparativ al ambilor ochi, OD cu ftizie - La păsări se ţine cont de contracţia voluntară a pupilei (sfincter muscular striat al irisului), prezenţa oscioarelor sclerale, retina avasculară şi prezenţa pectenului.

- Pentru examinarea păsărilor este necesar un ajutor care fie fixează pasărea cu mâinile pe zonele laterale la cele de talie mare şi medie, fie fixează cu podul palmei părţile laterale ale corpului având între degete capul, în cazul celor de talie mică.

- Pentru limitarea stresului, păsările se manipulează iniţial într-o cameră întunecată până la liniştire sau se acoperă câte un ochi, utilizându-se o sursă de lumină şi lupa pentru examinare directă.

După ce se evaluează reflexul pupilar, se realizează oftalmoscopia directă şi indirectă la păsările de talie mare şi medie şi doar cea indirectă la cele de dimensiuni foarte mici.

Etapele examenului oftalmologic in ordine cronologica:

Se realizează mai întâi un istoric clinic complet, un examen general al păsării, studiul habitatului şi se obţin informaţii despre alimentaţie.

OD plagă corneană penetrantă cu pierdere de umoare apoasă, cheratită posterioară, ftizie de glob ocular În timpul obţinerii anamnezei, se recomandă ca pasărea să fie menţinută în cuşca sa, pentru a evalua acuitatea sa vizuală şi statutul de vigilenţă, ca şi comportamentul general în prezenţa proprietarului.

Inspecţie

Ideal este ca examenul oftalmologic să fie realizat fără a se apela la agenţi sedativi sau anestezici, aceştia putând interfera cu funcţia lacrimală şi cu reflexele.

Examenul cu oftalmoscopul, segmentul posterior al OD nu poate fi vizualizat Examinarea segmentului anterior şi a structurilor perioculare se realizează cu ajutorul unei surse de lumină, otoscop cu lupă, oftalmoscop direct (cu o lentilă +25D sau +40D) şi un biomicroscop. Ultimul este necesar pentru examenul unor ochi de dimensiuni mici, deoarece permite mărirea şi vizualizarea leziunilor foarte mici.

În timpul manevrării echipamentului este nevoie de un ajutor care să realizeze contenţia animalului.

Reflexele oculare

La păsări, reflexul palpebral se evaluează prin atingerea pielii de la nivelul unghiului lateral şi medial al pleoapei. Membrana nictitantă acoperă rapid şi complet corneea, ambele pleoape se vor mişca uşor, deşi cea inferioară acoperă o zonă mai mare de cornee decât cea superioară. Globul ocular nu se retractă şi pleoapele nu se închid complet.

Testul cu fluoresceină este negativ, fluoresceina este reţinută de secreţiile oculare de pe suprafaţa corneei Reflexul pupilar direct poate fi evaluat prin utilizarea unei surse de lumină într-o cameră slab iluminată.

Pot apărea mişcări pupilare spontane în cazuri de excitaţie, datorită unui control voluntar. Nu este obligatoriu prezenţa reflexului indirect sau consensual, datorită separării complete a fibrelor nervului optic. Uneori, pot apărea răspunsuri de intensitate slabă datorită separării ochilor de un sept foarte subţire.

Reacţia la ameninţare (reflex “a la menace”) este foarte slabă, având o valoare de diagnostic minimă.

Examinarea cu o sursă de lumină, evaluarea reflexului pupilar Reflexul cornean, deşi nu este în mod obişnuit examinat la păsări, poate fi observat prin clipirea, mişcarea membranei nictitante şi răspunsul negativ la stimulii exteriori.

Testul Schirmer –se realizeaza mai ales la păsările de talie mare. Valorile variază astfel: 3.2-7.5 mm/min fără anestezie locală şi 1.7-4.5 mm/min cu anestezie locală, la psitacine; 4.1-14.4 mm/min fără anestezie şi 2-4.2 mm/min cu anestezie, la falconiforme şi 10.7-11.5 mm/min fără anestezie la acipitriforme.

Testul cu fluoresceina sodică şi lumina de albastru de cobalt indică leziunile corneene sau posibilele obstrucţii în sistemul lacrimal.

Testul Schirmer la un ciuf de pădure, Asio otus Colorarea cu Roz Bengal se realizează pentru diagnosticul cheratitei.

Tonometrie –echipamentele necesare efectuării tonometriei sunt Tonopen, Tonovet şi tonometrul Schiotz. La păsări, valorile normale ale presiunii intraoculare măsurate cu Tonopen sunt: la păsările de pradă 11-16 mm Hg şi la psitacine 20-25 mm Hg. Tonovet-ul s-a utilizat într-un studiu pe 31 de păsări de pradă, obţinându-se o valoare medie de 9 mm Hg la huhurezul mic şi 40 mm Hg la cele de talie mare.

Oftalmoscopie directă şi indirectă- midriaza necesară examinăriii fundului de ochi poate fi obţinută prin anestezie generală cu ketamină sau prin aplicarea sau injectarea intracamerală a tubocurarinei (d-tubocurarină clorură) 20 mg/ml.

Test cu fluoresceină la Asio otus � ambii ochi fara modificari Oftalmoscopia directă este utilizată cel mai frecvent deşi nu este cea mai bună la păsările exotice datorită dimensiunilor globilor oculari, şi datorită necesităţii apropierii capului clinicianului de pasăre.

Oftalmoscopia indirectă permite o explorare a unei arii mai mari a fundului de ochi şi la o distanţă mai mare de clinician. Lentilele depind de dimensiunea păsărilor, de la 20 D la 30 D la cele de talie mare până la 90 D la speciile mici.

Alte investigatii:

Electroretinografia – permite evaluarea funcţiei retinei.

Oftalmoscopie directă la Asio otus Anestezia se realizează cu o combinaţie de medetomidină cu ketamină i.m. sau inhalatorie cu isofluran. Echipamentul şi protocolul este acelaşi ca la caine: lentila de contact, electrodul monopolar şi electrozii cutanaţi.

Citologie şi culturi – sunt necesare atunci când se suspectează o afecţiune parazitară sau infecţioasă şi când există secreţii oculare. Citologia corneei este indicată în eroziuni corneene şi ulcere progresive asociate cu infiltrat inflamator. Pentru prelevare se realizează anestezie locală.

Ultrasonografie: Se utilizează transductori liniari de frecvenţă mare (7,5-11MHz), tehnica asemanatoare cu cea efectuata la caine. Ecografia Doppler permite evaluarea vascularizaţiei structurilor oculare.

Aspectul fundului de ochi de ciuf de pădure (Asio otus) �pectenul vascular plisat Radiografia este utilă pentru evaluarea orbitei şi craniului.

Tomografia computerizată –Se utilizează în diagnosticul diferenţial al neoplasmelor orbitare, afecţiuni inflamatorii şi traumatice.

RMN –în neurooftalmologie pentru rezoluţia mai bună a ţesuturilor moi

Avand la baza cunostinte de anatomia aparatului vizual, pentru a diferentia normalul de anormal, respectand tehnicile de examinare si ordinea efectuarii lor, cu o anamneza bine luata, prin care s-a stabilit cauza, se ajunge foarte facil la un diagnostic si un tratament corespunzator.