Cea mai mare parte a mamiferelor au o durată de viață mai mare în grădinile zoologice

Cât timp trăiesc animalele? Cu toate că întrebarea pare banală, nu este ușor de a da un răspuns – mai ales în cazul animalelor ce trăiesc în sălbăticie, deoarece este extrem de dificil să se stabilească data nașterii și data exactă a decesului a tuturor membrilor unei anumite populații. Prin comparație, grădinile zoologice înregistreză meticulos nașterile și decesele animalelor ce se află în grija lor. Acum, cu toate acestea, studiile indivizilor în vârstă din sălbăticie sunt acum disponibile, făcând posibilă compararea parametrilor demografici, inclusiv longevitatea.

Speciile mai mici ating o longevitate mai mare

Echipa de cercetare condusă de Universitatea din Lyon și Universitatea din Zurich a evaluat parametri demografici a mai bine de 50 specii de mamifere. Oamenii de știință au descoperit că longevitatea a fost mai mare în grădinile zoologice la mai bine de 80% din mamiferele studiate – specii precum bivoli africani, reni, zebre, castori sau lei. “Toate cele 15 specii carnivore din setul nostru au atins o longevitate mai mare la grădina zoologică”, afirmă Marcus Clauss, profesor de nutriție și biologie al grădinii zoologice și animalelor sălbatice la Universitatea din Zurich. “Chiar și pentru animalele de pradă, se pare că viața în sălbăticie nu este neapărat lipsită de pericole”.
Longevitatea mai mare de la grădina zoologică a fost deosebit de proeminentă printre speciile mai mici care au de regulă o durată de viață mai scurtă, de exemplu, scandentia, nevăstuica, cerbul cu coada albă,  sau câini sălbatici africani. Puii și adulții din aceste specii, de obicei cad victime prădătorilor sau concurenței intraspecifice din sălbăticie, reducându-se astfel longevitatea lor medie. “În ceea ce privește speciile cu durată de viață mai lungă care de regulă au ratele de mortalitate mai mici în sălbăticie, este puțin probabil ca grădinile zoologice să le protejeze. Ca atare, efectul nu este unul la fel de puternic, și într-adevăr, în unele cazuri este chiar invers”, spune Clauss.

Decalajul timpului în măsurarea succesului

Cercetătorii subliniază faptul că rezultatele lor reflectă condițiile de creștere a animalelor din grădinile zoologice și nu condițiile practicate în prezent. “Pentru a evalua longevitatea populației, socotim  doar ”cohorta pe cale de dispariție” – care este, un grup de indivizi născuți într-o anumită perioadă, dintre care toți au murit. Indivizii care sunt încă în viață ar afecta analiza,” spune Dr. Jean -François Lemaître de la Universitatea din Lyon și cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice (CNCS). Asta înseamnă că schimbările în creșterea animalelor cu o durată lungă de viață prezentate în ultimul deceniu nu au influențat rezultatele, deoarece membrii cohortelor afectate de aceste schimbări sunt încă în viață. Dacă schimbările făcute astăzi influențează longevitatea, pot fi determinate, prin urmare numai după 30 de ani.

Etica grădinilor zoologice

Cercetătorii subliniază faptul că longevitatea, ca unic factor contribuitor, nu poate susține judecățile etice complexe privind păstrarea animalelor. “O evaluare aprofundată a creșterii unei specii cere luarea în considerare a mai multor aspecte. Cea mai importantă înțelegere a  studiului nostru este probabil marcată de faptul că acesta demonstrează că viața în sălbăticie nu este o viață în paradis”, spune Prof. Clauss.

Publicație:

Tidière M, Gaillard J-M, Berger V, Müller DWH, Bingaman Lackey L, Gimenez O, Clauss M, Lemaître J-F. “Comparative analyses of longevity and senescence reveal variable survival benefits of living in zoos across mammals.” November 7, 2016. Scientific Reports. DOI: 10.1038/srep36361