Daune cauzate de urși: Oamenii determină frecvența – Numărul urșilor este un factor neglijabil

Prădătorii mari precum ursul brun (Ursus arctos) îndeplinesc un rol cheie în numeroase ecosisteme și sunt admirați de o mulțime de oameni. Totuși, ei cauzează daune atacând turme de vaci, distrugând stupi de albine și consumând culturi arabile. Pentru a minimiza conflictele rezultate, oamenii afectați primesc plăți compensatorii în aproape toate țările din Europa, în total peste 3200 de plăți în fiecare an. Aceste compensații sunt un instrument foarte important pentru protejarea ursului brun și a altor prădători de talie mare.

Numărul de cereri pentru plăți compensatorii, variază semnificativ pe teritoriul Europei. De exemplu, în Norvegia se fac în jur de 900 de plăți compensatorii anual, dar numai 30 în Estonia – deși în Estonia sunt de 4 ori mai mulți urși decât în Norvegia. Raportat la numărul de urși, numărul de plăți compensatorii este de 150 de ori mai mare în Norvegia decât în Estonia. Aceste cifre au fost raportate în Jurnalul de Ecologie Aplicată de către o echipă de 23 de cercetători printre care Néstor Fernández de la Centrul German pentru Cercetarea Biodiversității Integrative (iDiv) Halle-Jena-Leipzig. Cercetătorii au notat numărul de urși, numărul de daune cauzate și plățile compensatorii făcute în cele 26 de țări Europene unde trăiesc urșii bruni. În total, au fost analizate 18,000 plăți compensatorii primite în perioada 2005-2012.

Cercetătorii au investigat factorii responsabili pentru diferențele dintre țările studiate. Rezultatul surpinzător este că numărul de daune raportate nu depinde de numărul de urși. “Deși intuiția ne determină să facem o legătura între aceste două elemente, analiza noastră spune ca nu există o legătură. În schimb, factorii sunt cauzați în mod direct de oameni” explică Néstor Fernández. Există mai puține daune raportate în zonele în care urșii sunt hrăniți, probabil pentru că atacurile asupra turmelor de oi și asupra vitelor sau asupra stupilor de albine sunt mai des întâlnite unde nu există surse alternative de hrană. Pământul arabil joacă, de asemenea, un rol important: au fost raportate mai puține daune în zonele împădurite. În păduri, populațiile de urși mari se pot deplasa nederanjați fără să intre în contact cu turme de animale. În plus, urșii evită terenurile agricole. Un alt rezultat al studiului ne arată că și condițiile în care se fac compensările sunt critice: pe de-o parte daunele pot fi acoperite de compensații, dar aceste compensații trebuie să fie legate de măsuri preventive, cum ar fi câini de stână sau garduri electrice. Pe de altă parte, condițiile pot afecta raportul dintre daunele produse și daunele raportate: despăgibirile reprezentate de sume mici și birocrația duc la o neraportare a daunelor, în timp ce lipsa verificările în teren a daunelor duc la o raportare excesivă
Oamenii de știință spun că provocările sunt cauzate de diferențele legislative dintre țările din Uniunea Europeană. “Problemele apar în special atunci când urșii locuiesc în zone de graniță. În Carpați, de exemplu, o singură populație de urși poate fi împrăștiată pe teritoriul Slovaciei, a Poloniei și a Sloveniei,” declară Fernández. De aceea este important să se ia decizii la nivel european, și să se creeze o legislație unitară pe teritoriul Europei, spune cercetătorul. Carlos Bautista, autorul studiului adaugă: “Obiectivul acestei legislații este de a proteja ursul brun, și în același timp să minimizeze pagubele produse de urși. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să luăm în considerare că numărul de pagube declarate depinde de factori umani complecși.” Tabea Turrini