Bolile cu transmitere sexuală: mai mulți parteneri înseamnă o imunitate mai bună?

Rezultatele publicate în jurnalul științific “Functional Ecology” din această săptămână demonstreză că această simplă idee nu se aplică și la rozătoare, ci mediul de viață și cel înconjurător pot să fie factori cheie în ceea ce privește variația în investiția imună asupra mamiferelor.

Se credea că ușoara proliferare a bolilor cu transmitere sexual în cazul infidelității la animale este importantă la formarea imunității la mamifere. Rezultatele publicate în jurnalul științific “Functional Ecology” din această săptămână demonstreză că această simplă idee nu se aplică și la rozătoare, ci mediul de viață și cel înconjurător pot să fie factori cheie în ceea ce privește variația în investiția imună asupra mamiferelor.

Sistemul imunitar protejează organismele împotriva bolilor. Prin urmare, detectarea factorilor care conturează acest sistem este foarte importantă, atât pentru știința medicală umană, cât și pentru cea animală. Una din întrebările esențiale este daca expunerea la bolile cu transmitere sexuală este una dintre principalele forțe care variază în imunitatea mamiferelor. Anumite date sugerează că la fel s-a petrecut și în cazul primatelor și a carnivorelor și că până acum se credea că se aplică și la mamifere. Cercetătorii de la Institutul  de Cercetare Zoo și a Naturii German Leibniz (IZW) au dovedit că în cazul rozătoarelor, care reprezintă  40 % din totalitatea speciilor de mamifere, nu se aplică.

Pentru a evalua ipoteza “bolilor cu transmitere sexuală”, cercetătorii de la IZW au preluat date de la 145 de studii efectuate asupra rozătoarelor. Au folosit numărul total al celulelor albe și cele două componente de bază ale acestora, neutrofilele și limfocitele, ca măsuri de imunitate. 

Aceștia au cuantificat riscul bolilor cu transmitere sexuală, utilizând mostre din masele de testicule, un indicator cunoscut al numărului de parteneri de împerechere între specii. Efectele diferențelor dintre masele corporale și circumstanțele de viață (captivitate vs. libertate) au fost luate, de asemenea, în considerare în cadrul analizelor. Rezultatele demontrează că speciile mari au arătat o creștere în ceea ce privește numărul de celule imune. 

De asemenea, indivizii din populațiile captive au arătat un număr de limfocite mai mare decât indivizii din libertate. Cu toate acestea, probele din testicule nu variază prin imunitate, ceea ce sugerează că bolile cu transmitere sexuală nu joacă un rol important în modelarea sistemului imunitar la rozătoare.

“După cum știm că prevalența agenților patogeni cu transmitere sexuală, precum si parametri imunologici pot să difere între grupuri de mamifere, presiunea bolilor cu transmitere sexuală poate sa nu fie principalul determinant al funcției imunitare de conducere în cazul tuturor mamiferelor”, spune Jundong Tian, coordonatorul principal al studiului.

“Mai mult, există evidențe substanțiale ale efectelor captivității asupra psihologiei și a organismelor. Acest fapt sugerează că descoperirile care derivă de la populațiile captive trebuie să fie analizate cu atenție dacă dorim să înțelegem cum au acționat forțele evolutive asupra sistemului imunitar pe decursul a milioane de ani”, comentează Gábor Czirják, cercetatorul principal al studiului.

Identificarea factorilor care conturează imunitatea mamiferelor poate să conducă în cele din urmă la progresele medicinei. Studiile efectuate pe rozătoare sunt parțial importante în acest caz, după cum soarecii și șobolanii– reprezentanți cheie ale acestui grup de mamifere – continuă să servească drept o sursă majoră de animale pentru cercetare biomedicală.

Publicație:

Tian JD, Courtiol A, Schneeberger K, Greenwood AD, Czirják GÁ (2014): Circulating white blood cell counts in captive and wild rodents are influenced by body mass rather than testes mass, a correlate of mating promiscuity. FUNCTIONAL ECOLOGY. Doi:10.1111/1365-2435.12394