Rezervaţiile de ţestoase identificate în jurul lumii conţin bogăţie şi specii diverse

Cercertătorii au identificat 16 “rezervaţii” de ţestoase în întreaga lume. Aceste regiuni găzduiesc multe specii native de broaşte ţestoase şi ţestoase de apă dulce. Îndreptându-ne atenţia către aceste zone, conservaţioniştii pot să stabilească eforturile de prezervare,  unde se pot obţine cele mai bune efecte.

Oamenii de ştiinţă de la Fundaţia de Cercetare a Chelonienilor, Conservare Internaţională şi Universitatea de Stat  New York de la Stony Brook au publicat de curând un articol în jurnalul Conservarea şi Biologia Chelonienilor care denumeşte cele trei tipuri de rezervaţii—rezervaţii de biodiversitate, zone sălbatice cu o biodiversitate mare şi zone prioritare ale ţestoaselor. Bogăţia taxonomică şi valorile endemice sunt oferite celor 16 rezervaţii identificate, care adăpostesc 262 de specii sau 83% dintre toate speciile de ţestoase.

Pentru a ajuta la stabilirea priorităţilor de conservare, au fost luate anumite măsuri, ca şi întocmirea Listei Roşii Internaţionale a Speciilor aflate în Pericol. Puţin peste jumătate din speciile de ţestoase au fost identificate ca fiind pe cale de dispariţie conform criteriilor pe baza cărora a fost întocmită Lista Roşie—unul dintre cele mai mari procentaje dintre grupele majore de vertebrate.

O altă abordare ar fi identificarea zonelor de prioritate a conservării ţestoaselor, cum ar fi biodiversitatea, ţările cu o diversitate mare şi ecoregiunile. Concentrând activitatea de conservare în zone unice, cu o bogăţie a speciilor şi endemism ridicat, la care se adaugă numărul ridicat de specii pe cale de dispariţie şi ameninţări precum degradarea şi pierderea habitatului, poate duce la un rezultat optim al efortului de conservare.

Acest studiu al rezervaţiilor de ţestoase se desfăşoară în 21 de ţări care adăpostesc 15 sau mai multe specii de ţestoase non-marine. Două locuri cu o bogăţie extraordinară în ceea ce priveşte ţestoasele sunt Mobile Bay, Alabama, şi confluenţa dintre Gange şi Brahmaputra în Asia, unde coexistă cel puţin 18 specii de ţestoase. Cele mai bogate zone sălbatice în ceea ce priveşte biodiversitatea ţestoaselor sunt deşerturile Americii de Nord şi regiunea Amazonia.

Habitatul original din cele 16 rezervaţii ce conţin cele mai multe specii de ţestoase ale lumii se desfăşoară pe mai puţin de 7% din suprafaţa terestră. În timp ce taxonomia fiecărei ţestoase, fiecare regiune şi fiecare zonă este unică în felul său şi merită eforturi de conservare, direcţionarea eforturilor către locurile cu cea mai mare diversitate şi endemism, după cum s-a identificat în cadrul studiului, pot să aducă cele mai bune rezultate.

Textul întreg al articolului, “Rezervaţiile de ţestoase: O analiză a apariţiei ţestoaselor şi ţestoaselor de apă dulce în biodiversitate, zone sălbatice cu o biodiversitate mare şi zone prioritare ale ţestoaselor” Conservarea şi Biologia Chelonienilor, Vol. 14, Nr. 1, 2015, este acum disponibil.