Contribuția geneticii iepelor la durata gestației și sexul mânzului
(03.11.2015) În ceea ce privește înmulțirea cailor, armăsarii sunt folosiți de obicei pentru a stabili o linie de reproducere. În unele cazuri, totuși, partea maternă joacă un rol mult mai important.
Cercetătorii de la Vetmeduni Vienna au analizat durata gestației la diferite familii de iepe și au descoperit faptul că durata de gestație variază semnificativ de la o descendență la alta. Anumite familii produc de asemenea mai multe femele decât masculi. Rezultatele au fost publicate în ziarul PLOS One.
Deținătorii de caii de curse sunt înclinați înspre a cunoaște partea paternă a animalelor lor. Un cal cu un pedigree bun va întruni adesea caracteristicile dorite în materie de viteză, fizic și sănătate.
La Institutul Graf Lehndorff pentru Știință Cabalină, o instituție de cercetări în ansamblu de la Vetmeduni Vienna și Brandenburg State Stud din Germania, Juliane Kuhl și Christine Aurich au investigat gradul în care linia maternă influențează durata gestației și trăsăturile mânzului.
Împreună cu statisticianul Kathrin Stock de la centrul de statistici agricole VIT din Germania, au analizat informația înregistrată pentru 640 de gestații la 142 de iepe.
Linia maternă influențează durata gestației
Iepele de montă ar putea fi atribuite familiilor de iepe diferite ca descendență. Analiza a dezvăluit faptul că durata medie de gestație, care la cai se extinde de la 320 până la 360 de zile, variază de la o familie la alta. Durata gestației la unele linii materne a fost în medie cu 10 zile mai lungă decât la alte familii. Faptul că durata gestației pentru mânji tinde să fie în general mai lungă decât pentru mânze se adaugă la variația corespunzătoare fiecărei familii.
Încă nu putem prezice data exactă a nașterii. Fluctuațiile individuale la fiecare naștere sunt mult prea mari. Dar informația culeasă prin studiu ne poate ajuta să reducem cazurile posibile, afirmă primul autor Juliane Kuhl.
Durata gestației prezintă interes pentru crescătorii de cai. În mod normal, o iapă ar trebui să dea naștere unui mânz în fiecare an. Datorită gestației medii care acoperă aproximativ 11 luni, duratele mai lungi de gestație au ca rezultat o naștere întârziată a următorului mânz. Crescătorii sunt interesați să aibă mânji născuți la începutul anului, deoarece caii vor concura mai eficient împotriva altor cai născuți în același an , explică Kuhl.
Pedigree-ul iepei influențează sexul mânzului
Studiul arată de asemenea că anumite linii materne produc mai multe mânze decât mânji. Vârsta iepei are de asemenea un rol important. Iepele tinere care sunt la prima gestație la vârsta de trei ani vor produce mai multe mânze. Iepele mai bătrâne tind de asemenea să aibă pui de sex feminin. În cazul iepelor de vârstă mijlocie cuprinsă între patru și doisprezece ani proporțiile legate de genul mânzului sunt echilibrate.
Aceste rezultate sunt importante pentru crescători. Aceștia ar putea inclusiv să își aleagă iepele în funcție de sexul dorit al mânzului, crede Kuhl.
Mecanismul din spatele procesului rămâne neclar, totuși.
Credem că aceste efecte se datorează diferențelor din ADN-ul mitocondrial. Acest ADN particular este moștenit prin linia maternă și influențează metabolismul celular și funcționarea placentei, explică directorul studiului Christine Aurich.
Știm de asemenea că embrionii de gen feminin sunt mai rezistenți. De vreme ce 20 până la 30 la sută dintre gestațiile precoce sunt pierdute spontan, este posibil ca embrionii de gen masculin să supraviețuiască mai puțin. Acesta poate fi un motiv pentru care se produce această schimbare în procentajul sexului. Dar este de asemenea posibil ca supraviețuirea embrionului să fie influențată de diferențele în funcționarea placentei, spune Aurich.
Publicație
Articolul Linia Maternă a Iepelor cu Sânge Cald Contribuie la Variația Duratei Gestației și Statisticile Sexului Mânzului , de Juliane Kuhl, K. F. Stock, M. Wulf și Christine Aurich a fost publicată în ziarul Plos One. doi:10.1371/journal.pone.0139358 http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0139358