Ulcerele gastrice la bovine Bacteriile joacă un rol minor in aceste afectiuni
(11.05.2015) Oamenii de știință de la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena au făcut cercetări cu privire la ulcerele gastrice la bovine pentru a vedea dacă acestea au legătură cu prezența anumitor bacterii. Pentru studiul lor, au analizat bacteriile prezente în stomacurile bovinelor sănătoase dar și cele ulceroase și au găsit foarte puține diferențe în ceea ce privește diversitatea microbiană.
Așadar, se pare că bacteriile au un rol minor în dezvoltarea ulcerelor. Diversitatea microbiană prezentă în stomacurile bovinelor a fost publicată pentru prima dată în jurnalul de Microbiologie Veterinară.
Gastrita și ulcerele gastrice la oameni sunt adesea cauzate de bacteria Helicobacter pylori. Alți factori, precum stresul și alimentația, au de asemenea un rol important în ceea ce privește sănătatea stomacului.
Ulcerele gastrice slăbesc animalul și cauzează dureri
În cazul bovinelor, vremea și adaposturile în general joacă un rol adițional. Rolul etiologic al bacteriei în ulcere ale cheagului a fost investigat de către medicul veterinar Alexandra Hund de la Clinica Medicala a Rumegătoarelor împreună cu microbiologul Stephan Schmitz-Esser de la Institutul pentru Igiena Laptelui.
Cheagul este cel de-al patrulea compartiment stomacal la bovine. Celelalte trei compartimente, retea, rumen si foios, servesc la pre-digerarea hranei. Cheagul reprezintă de fapt stomacul și este asemănător în ceea ce privește anatomia și funcțiile cu stomacul uman.
Sângele digerat pătează fecalele animalelor bolnave în negru
Gastrita dureroasa și ulcerele pot apare la nivelul cheagului la bovine, existând posibilitatea de a slăbi animalele, ducând la perforații ale stomacului și posibile cauze de deces, explică autorul Alexandra Hund.
Coloniile microbiene sunt aproape identice atat la stomacurile sanatoase cat si la cele ulceroase.
Microbiologul Schmitz-Esser a analizat mostre ale stomacului de la abator. Aproximativ jumătate au fost luate de la bovine sănătoase, iar cealaltă jumătate de la bovine cu ulcere usoare ale cheagului. Animalele foarte bolnave sunt interzise pentru abatorizare, spune Alexandra Hund.
Cercetătorii au izolat și segmentat ADN ul bacterian preluat din mostrele gastrice. Segmentele ADN au fost folosite după aceea pentru a determina tipul de bacterii prezente. Cele mai des întâlnite au fost speciile Helicobacter, Acetobacter, Lactobacillus și tulpini noi de Mycoplasma.
Bacteria Helicobacter pylori, cel mai des întâlnită la oameni, nu a fost prezentă. S-a observat aceeași compoziție bacteriologică la animale sănătoase și la cele cu ulcer, ceea ce sugerează că bacteriile joacă doar un rol minor în etiologia ulcerelor cheagului la bovine , spune Schmitz-Esser. Totuși, asta este ceva ce ne-am dori să întărim în studiile viitoare.
Diverse tipuri de bacterii în stomacurile vițeilor
Stomacurile vițeilor conțin o biomasă microbiană relativ imatură. Acest lucru înseamnă că diversitatea bacteriană trebuie să se mai dezvolte. Principalele bacterii găsite în stomacul vițeilor au fost bacterii lactice benefice. Aceste bacterii ajung în stomacul vițeilor prin intermediul laptelui care reprezintă principala lor sursă de hrană.
Ulcerele gastrice duc adesea la perforații ale peretelui stomacului
Dificultatea diagnosticării ulcerelor la nivelul cheagului
Datorită simptomelor foarte subtile în cazul ulcerelor de la nivelul cheagului, este foarte greu de diagnosticat de cei care nu sunt experți în acest domeniu. Cheagul reprezintă cel de-al patrulea compartiment al stomacului și nu este accesibil pentru gastroscopie.
În acest moment lucrăm la o metodă pentru diagnosticarea rapidă și preventivă a acestor ulcere. În orice caz, menținerea bovinelor într-un mediu fără stres este o modalitate de a preveni ulcerele gastrice , recomandă Alexandra Hund.
Articolul Caracterizarea coloniilor bacteriene de la nivelul mucoasei gastrice in cazul ulcerelor abomasumului prin parasecvență, de Alexandra Hund, Dzieciol, Stephan Schmitz-Esser și Thomas Wittek a fost publicat în jurnalul Microbiologie Veterinară. doi:10.1016/j.vetmic.2015.02.023