Sindromul laminitic – studiu de caz Partea a 3-a
(10.10.2012) Laminita la bovine este o afecțiune sistematică cu manifestare locală în ongloane și apare în numeroase forme ușor depistate clinic. Formele „acută”, „subacută” şi „cronică” sunt similare condiţiei observate la cai. S-a remarcat, de asemenea, o formă „subclinică” la bovine.
Dr. Dan Gîscă
Medic Veterinar Galati, comuna Vanatori
E-mail: [email protected]
LAMINITA CRONICĂ
Descriere
Această afecţiune este numită în Europa „piciorul papuc” deoarece se crede că onglonul afectat seamănă cu un papuc persan (Fig.15). Probabil ar fi mult mai plastic ca să numim această afecţie ca „inflamaţie” În mod obişnuit această condiţie afectează vacile mai bătrâne.
La turmele de lapte, numai un procent redus de vaci va fi afectat. Este posibil să existe o componentă ereditară a acestei condiţii, dar lucrul acesta n-a fost niciodată demonstrat.
Banda coronariană este prima parte a capsulei care prezintă semnele deteriorării. Devine mai închisă la culoare, poate fi aspră, şi/sau are o bordură de corn fragmentat.
Pe măsură ce afecţiunea progresează, peretele dorsal se aplatizează şi devine concav de-a lungul său. Mare parte din forma anormală este cauzată de rotirea şi afundarea osului podal în interiorul onglonului care modifică direcţia de creştere. Deformarea provoacă mai multă presiune care se exercită pe regiunea posterioară a tălpii şi poate apărea ulceraţia tălpii.
Pe măsură ce talpa se lărgeşte, la fel face şi linia albă. Creşte riscul implicării unui corp străin. Frecvent apexul onglonului se desprinde, lăsând un capăt pătrat. O încreţire extremă a peretelui conferă acestei condiţii aspectul tipic. Talpa este mult mai lată şi aplatizată decât normal. Unul sau mai multe ongloane pot fi afectate, deşi condiţia apare mai des în onglonul lateral posterior.
Cauza
Nu s-a dovedit niciodată că această condiţie este rezultatul unor episoade repetate de laminită. Totuşi, există numeroase specimene la abator, şi multe descoperiri patologice atribuite laminitei se bazează pe un astfel de material. Presupunerea că laminita cronică este o consecinţă a altor forme ale acestei afecţiuni este corectă, dar este posibil de asemenea ca datorită incidenţei sporadice este la fel de probabil că unele vaci sunt mai susceptibile la această formă de laminită decât altele.
Figura 15 Acesta este un picior tipic gen papuc care prezintă o suprafaţă dorsală concavă, aplatizată.
Figura 16 Aceste ongloane au degete pătrate, suprafaţa dorsală este aplatizată şi concavă. Banda coronariană este aspră şi are franjuri cornoase.
Tratament şi control
Se pare că această afecţiune are nevoie de aproximativ 12 luni ca să devină evidentă şi s-ar putea să nu fie nicio avertizare că va avea loc modificarea aspectului. De îndată ce se instalează, nicio măsură de ajustare a onglonului sau alte tratamente nu vor rezolva ceva. Animalul se poate aştepta la aproximativ 6 luni de viaţă funcţională înainte ca sacrificarea umană să devină obligatorie.
PATOLOGIA LAMINITEI
Concepte cheie
Nu trebuie presupus (s-au exclus categoric) că modificările patologice raportate ca fiind tipice fie pentru laminita acută sau cea cronică sunt tipice de asemenea pentru laminita subclinică.
Laminita subclinică este asimptomatică şi modificările în morfologia onglonului şi în structura celulei epidermice apar mai înainte de orice semne detectabile ale afecţiunii.
Patologia brută
În laminita acută, hemoragia şi congestia domina imaginea de ansamblu. La unele specimene se va observa deplasarea osului podal. Este prezentă o scobitură în corium în jurul periferiei osului.
În cazul laminitei cronice, deplasarea osului podal se va observa mai frecvent decât în laminita acută. Capsula onglonului va fi deformată şi hemoragii vechi vor fi prezente în corn şi dermă. Cornul va fi mai moale ca de obicei şi pătat galben.
Glosar
Deplasarea osului podal: Acest termen ne-specific este folosit în text pentru a descrie modificări în poziţia osului podal corespunzătoare capsulei onglonului. Termenii „rotaţie” şi „afundare” se folosesc des dar tot necesită o definiţie patologică precisă.
Comentarii tehnice
Se crede că aşa numita „rotaţie” apare ca rezultat al falimentului aparatului suspensor al osului podal ataşat lamelelor dermice, care sunt cel mai extinse în interiorul peretelui dorsal al onglonului. Apare o creştere remarcabilă în spaţiul dintre apexul osului podal şi perete (Fig 17). Apexul poate pătrunde sau penetra prin (prolaps) partea cea mai anterioară a tălpii, şi din acest motiv a fost legat de o ulceraţie a degetului şi posibil un abces al degetului (Fig.18).
Deşi se ştie că apare „rotaţia” osului în jurul axei sale lungi, poate fi prezentă o deviere a axei transversale (înclinare) şi/sau afundare şi aceasta poate fi asociată cu modificări la linia albă.
Nu există lamele în interiorul jumătăţii posterioare a peretelui onglonului. Totuşi, există o reţea extinsă de fibre care învelesc pernuţa digitală şi tendonul flexor profund (retinaculul). Acesta este menţionat în acest text ca sistemul de suport al osului podal . Se sugerează aici că termenul „afundare” a osului podal ar trebui limitat la modificări patologice văzute în jumătatea posterioară a onglonului. S-a raportat că „înălţimea călcâiului” se micşorează pe măsură ce o vacă îmbătrâneşte, care poate indica sau nu un colaps al structurii în interiorul călcâiului. Mai mult s-a arătat că conţinutul de grăsime al pernuţei digitale se modifică pe măsură ce animalul îmbătrâneşte. Studii recente au arătat că afundarea osului podal este asociată direct cu dezvoltarea ulceraţiilor tălpii, în special dacă sunt prezente exostoze în suprafaţa soleară a osului podal. Aceeaşi lucrare a stăbilit că fibrele de colagen se întind în regiunea posterioară a onglonului: aceste fibre sunt distincte de acelea asociate cu lamelele dermice. Aceste descoperiri deschid posibilitatea ca activitatea MMP-urilor să poată slăbi toate structurile colagene inclusiv tăria retinaculului (care leagă structurile care preiau şocul în călcâi). Dacă se întâmplă aşa, aplatizarea şi expansiunea laterală a acestor structuri ar putea explica ceva din etiologia bolii liniei albe.
Tehnici de necropsie
Oportunitatea de a efectua o examinare post-mortem a ongloanelor unui animal cu SCL este extrem de rară (doar dacă animalul moare de o altă boală). Efectuarea necropsiei picioarelor unui animal afectat de laminită acută, subacută şi cronică îi oferă medicului puţine informaţii valoroase. Totuşi, capacitatea de a arăta patologia laminitei poate fi o demonstraţie folositoare pentru clienţi:
- În mod tradiţional s-a folosit o secţiune sagitală a onglonului pentru a studia patologia brută a regiunii digitale. Această tehnică este folositoare în observarea deplasării osului podal, a tălpii duble şi hemoragiilor din epidermă (Fig. 17, 18)
- Îndepărtarea capsulei onglonului (exungulare) a dezvăluit o nouă dimensiune a patologiei laminitei şi ar trebui privită ca o procedură esenţială în identificarea post-mortem a acestei afecţiuni.
Figura 17 O secţiune sagitală transversală arată deplasarea (afundare sau rotire) a osului podal în interiorul capsulei. E posibil să fie prezentă patologia osului. (Prin bunăvoinţa lui C Bergsten)
Figura 18 Aceasta este etapa cea mai timpurie a „deplasării osului podal.” Apexul osului podal a provocat o adâncitură uşoară în talpă. A apărut o lărgire a spaţiului între perete şi suprafaţa dorsală a osului.
Rezultate şi discuţii:
Întotdeauna observaţi vacile care merg pe o suprafaţă tare nivelată (fermă, nealunecoasă) ca să detectaţi șchiopătarea . O vacă trebuie să fie extrem de șchioapă înainte ca să se remarce aceasta pe rumeguş sau pe paturi de paie.
Observaţi ceea ce este de remarcat.
Fermierii subestimează în mod semnificativ nivelul șchiopăturilor în turmele lor; aproximativ 1 din 5 vaci trece neobservată. Vacile suportă durerea foarte bine; de aceea leziunea întâmplătoare poate atinge un nivel avansat înainte să fie detectată. Dacă vacile pot fi tratate în etapele de început ale șchiopătării, se vor îmbunătăţi şansele pentru un tratament de succes fără prejudicii majore, pentru o performanţă redusă şi fără pierdere economică, pierderea fermierului.
O vacă ar trebui să fie observată din fiecare parte, din faţă şi din spate, când stă liniştită şi când merge. Apoi animalul ar trebui observat când se întoarce mai întâi la stânga şi apoi la dreapta.
Bibliografie:
Paul R Greennough – Bovine Laminitis and Lameness a hands-on approach”
Sindromul laminitic – studiu de caz Partea 1
Sindromul laminitic – studiu de caz Partea a 2-a
Sindromul laminitic – studiu de caz Partea a 3-a
