Sindromul laminitic – studiu de caz
(10.10.2012) Laminita la bovine este o afecțiune sistematică cu manifestare locală în ongloane și apare în numeroase forme ușor depistate clinic. Formele „acută”, „subacută” şi „cronică” sunt similare condiţiei observate la cai. S-a remarcat, de asemenea, o formă „subclinică” la bovine.
Dr. Dan Gîscă
Medic Veterinar Galati, comuna Vanatori
E-mail: [email protected]
Laminita la cai era cunoscută acum 2000 de ani fiind descrisă ca „o scurgere a sângelui în picioarele animalului care provoacă contuzii care, dacă nu sunt tratate, durează foarte mult timp până la vindecare dacă leziunile supurează.” O descriere timpurie a laminitei la cai a fost făcută de Solleysel în 1691. Bedel a fost primul, în 1839, care a descris laminita la bovine. Lafore (1843) şi Anker (1854) au considerat condiţia aceasta ca fiind foarte des întâlnită la bovine.
Prima investigare clinică şi morfologică, cuprinzătoare şi sistematică a laminitei bovine a fost făcută de Nilson în 1963. Descoperirile lui Nilson şi descrierea făcută de acesta influenţează înţelegerea noastră cu privire la laminită până în ziua de azi. Numai formele acută, subacută şi cronică de laminită au fost cunoscute până în 1976, când Toussaint-Raven au prezentat prima imagine a aşa-zisei forme „subclinice” a afecţiunii.
Materiale şi metode:
Bovinele crescute din sistem gospodăresc şi fermă mare, examen clinic vizual, palpare, observare comportamentului în mers şi staţionar.
Laminita acută este singura formă a bolii care a fost indusă experimental.
În practică, laminita acută este o afecţiune rară la vite asociată cu consumul accidental de cereale şi este unul din rezultatele clinice ale „supraîncărcării cu cereale”. Animalele afectate devin rapid suferinde. Ritmul respiraţiei se accelerează, bătăile inimii devin mai rapide şi materiile fecale vor fi lichide şi mai decolorate decât normal.
Palparea rumenului va dezvălui mişcări lente sau niciun fel de activitate. Gravitatea semnelor clinice depinde de cantitatea de cereale consumate, dar majoritatea animalelor se clatină şi unele vor fi inactive. Târârea pe genunchi (Fig 1 ), încrucişarea picioarelor şi congestia venelor superficiale ale membrelor sunt alte simptome care se pot observa. Postura cea mai des întâlnită este cea de campare cu membrele înainte şi/sau înapoi (Fig 2.).
Laminita acută apare la bovinele în stabulaţie. Îngenunchierea sau încercarea de a merge pe genunchi se vede uneori la bovinele în stabulaţie şi la vacile de lapte.
Venele subcutanate mari ale membrelor posterioare pot fi congestionate la bovinele cu laminită acută. Ongloanele ar putea fi mai calde ca de obicei şi pulsul digital poate fi distinct.
O vacă cu laminită acută îşi va aduce picioarele sub corp şi îşi va arcui spatele (Fig 2 )
Cauza
Supraîncărcarea cu cereale, după cum îi spune numele, implică ingerarea accidentală a unei cantităţi considerabile de cereale. Modificarea în cadrul rumenului este atât rapidă, cât şi extremă. Capacitatea naturală de tamponare a rumenului este depăşită şi pH-ul rumenului scade la 5 sau chiar mai jos. În acest punct, mişcarea rumenului va înceta complet şi ar putea apărea rumenita.
Tratament
Cazul în care apare supraîncărcarea cu cereale trebuie tratată ca o urgenţă. De obicei, mai multe animale vor fi afectate: de aceea, gravitatea clinică a fiecărui caz va fi un indicator referitor la cât de multe cereale s-au consumat. În cazurile cele mai severe, ar trebui să se facă lavajul rumenului. Se introduce în rumen o sondă mare (2.54 cm în diametru), bine unsă şi se dă drumul la apă de la un furtun în rumen şi se îngăduie să se scurgă. Ar trebui administrate pe gură un laxativ uşor şi un antiacid.
Tratamentul cel mai de succes este cel administrat în primele 24 de ore. Întârzierea tratamentului mai mult de 48 de ore ar putea avea consecinţe serioase. Antihistaminele au un rol important, dar numai dacă se administrează foarte devreme la începutul tratamentului. Folosirea corticosteroizilor după 24 de ore de la instalarea condiţiei este periculoasă. Se recomandă folosirea de NSAID. În timpul fazei de recuperare, se poate administra metionină 10g/zi timp de 3 zile urmată de 5g/zi timp de 10 zile. Dacă în timpul recuperării animalul este împotrivitor la mâncare, se poate da un transplant conţinut ruminal.
LAMINITA SUBACUTĂ
Descriere
Aceasta este o afecţiune vagă, efemeră care se observă accidental printre vacile care se ştie că au forma subclinică a afecţiunii. Cu alte cuvinte, este posibil, în unele cazuri, ca forma subacută să preceadă forma subclinică. În mod tradiţional definiţia „subacută” s-a aplicat la animale evident şchioape şi care arătau semne clinice uşoare care de altfel sunt compatibile cu laminita acută. În lumina cunoştinţelor prezente o definiţie mai bună ar fi: „Un eveniment pe termen scurt, asemănător cu laminita din care animalul afectat aparent se reface.”
Trăsătura definitorie a acestei afecţiuni este aceea că este de scurtă durată şi că determină, cel puţin, un disconfort uşor, cum ar fi mutarea de pe un picior pe altul. Se pot observa modificări foarte subtile la mers, adică animalul păşeşte cu foarte mare atenţie. Unii menţionează acest mers ca „mersul pe coji de ou.” Dacă o vacă experimentează disconfort se repartizează pe toate picioarele astfel încât şchiopătarea este greu de evaluat.
O formă de laminită acută este cea de „picioare umflate” (Fig. 4 ). Aşa cum arată şi numele, pielea mai sus de banda coronariană şi în jurul ongloanelor umede este umflată şi de culoare roz.
Piciorul umflat este foarte important ca şi indicator că producătorul nu administrează corect creşterea în ingerarea de hrană după fătare. De obicei această condiţie dispare spontan.
Un picior umflat indică de obicei că o vacă este în faza de acomodare la o creştere a ingerării de carbohidraţi după fătare.
Semnul ar trebui să dispară după două sau trei zile. Dacă durează mai mult să dispară, sau dacă fiecare vacă care a fătat are piciorul umflat, este o problemă cu rata de creştere zilnică a energiei.
O altă formă poate fi asociată cu ologeală uşoară care poate sau nu poate să fie observată la scurt timp după un incident cunoscut.
Totuşi, o scobitură în peretele onglonului care este mai mult sau mai puţin paralelă cu joncţiunea piele/corn apare de sub banda coronariană câteva săptămâni după incidentul cunoscut.
Adâncimea scobiturii va reflecta gravitatea sau mărimea problemei (Fig.7 ). Dacă amplitudinea este deosebit de gravă, va rezulta o „fisură”.
O fisură este o crăpătură care penetrează tot peretele. Crăpături grave pot apărea de asemenea după laminită acută la animale care supravieţuiesc, dar nu există indicii că aceasta are loc într-adevăr. Pe măsură ce o fisură creşte degetul se rupe parţial formând un înveliş sau „manşon” (pentru mai multe informaţii vedeţi la pagina 235). Dacă problema a „persistat” mai multe zile, scobitura va deveni relativ lată. Acesta va fi un punct slab în jurul căruia peretele se va îndoi sau se va curba.
Scobiturile n-ar trebui să fie interpretate ca un semn că este prezentă laminita subclinică la animal deoarece ele apar cu o decalare în timp după un eveniment care s-a terminat.
Cauza pentru laminita subacută
Se pare că este o legătură între această afecţiune şi orice modificare subită, dramatică, dar pe termen scurt în nutriţie. Există o eliberare subită de agent vasculoactiv, fără îndoială provocând vasele de sânge digitale să se dilate şi să determine o creştere în presiunea din interiorul piciorului, provocând disconfort. Un astfel de mecanism poate justifica de asemenea picioarele umflate. Există o diferenţă distinctă în susceptibilitatea dintre animale. Când un grup este supus unei astfel de modificări nutriţionale, unele animale pot reacţiona iar altele nu.
Tratament
Laminita subacută, prin definiţie, este o incidenţă trecătoare care justifică consemnarea dar nu necesită tratament. În cazul apariţiei unei scobituri, se aplică acelaşi lucru. Factorii care provoacă neplăceri patofiziologice care se crede că sunt asociate cu această condiţie sunt prezente câteva săptămâni înainte ca semnele clinice să fie evidente.
Sindromul laminitic – studiu de caz Partea a 2-a
Sindromul laminitic – studiu de caz Partea a 3-a
