Toxoplasmoza

Toxoplasma gondii este un sporozoar dixen având gazdă definitivă pisica domestică şi sălbatică care elimină oochisturi, iar  ca gazdă intermediară diferite mamifere şi păsari, inclusiv pisica.

Dr. Marius Daniel Durba

În organismul acestor animale se realizează o multiplicare sistemică a protozoarului  în toate tipurile de celule şi organe, atât extra- cât şi intracelular, în secreţii şi excreţii.

Transmiterea

Transmiterea parazitului se produce pe mai multe căi, una dintre ele este cea bucală, prin ingerarea oochisturilor odată cu alimentele sau apa infestată sau prin consum de carne cu chisturi în cazul carnivorelor, pe cale transplacentară la femelele gestante şi s-a constatat în unele cazuri chiar şi prin tegumentul pieli.

Pisica  se contaminează pe cale bucală prin consum de cadavre, organe ce conţin chisturi  sau trofozoiţi. În epiteliul mucoasei intestinale al pisicii se dezvoltă fazele de multiplicare (faza schizogonică şi gametogonică) cu formarea la sfârşit a oochistului ce se elimină prin fecale în mediu.

Eliminarea oochisturilor începe de la 7-14 zile de la contaminare, coproeliminarea poate dura până la 3 săptămâni.

O pisică poate elimina câteva milioane de oochisturi pe zi.

Gazdele intermediare (mamiferele, păsările şi omul) ingeră oochistul sporulat (formarea a 2 sporochisturi cu câte 4  sporozoiţi) din mediul contaminat.

Sub acţiunea sucurilor şi enzimelor digestive  se eliberează sporozoiţi care vor infecta celulele epiteliale intestinale, după anumite transformări se vor răspândi în diferite ţesuturi şi organe pe cale hematogenă sau limfatică.

Simptome

La câine, simptomatologia diferă faţă de pisică, uneori poate fi confundată cu jigodia, şi în funcţie de evoluţie. Astfel, în forma acută la câine constatăm prezenţa febrei (40,6), tulburări digestive (inapetenţă, enterită cu descărcări de fecale diareice albicioase), probleme respiratorii (dispnee) şi nervoase (pareze ale mandibulei, paralizii şi ataxie).

La pisică obervăm o scădere a temperaturii normale (subfefebrilitate), edeme ale capului, tulburări nervoase (asemănătoare cu cele de la câine) şi ale ochiului (opacifierea corneei în jumătatea inferioară).

În formă cronică la animalele de companie semnele clinice sunt şterse cu o evoluţie latentă a bolii.

Diagnostic

Se precizează pe baza semnelor clinice, care nu sunt cele mai orientative şi se confirmă prin examen de laborator.

Examenele de laborator sunt:

Aceste examene  ne ajută să diferenţiem boala de alte boli ce pot fi confundate prin examene clinice la prima vedere, cum ar fi: rabie, boala Carre (jigodie), toxocaroza, lingualinguatuloza, hepatite infecţioase.

Tratament

Toxoplasmoza se tratează cu ajutorul unor medicamente precum: Daraprim (pirimetamina) – 2-3 mg/kg, 2 zile, apoi 1,1 mg/kg 14 zile - ascociat cu Sulfatiazina (în medicina veterinară, la câine).

La om se foloseşte Pirimetamina, ascociată cu o sulfonamidă, Clindamicina, Spiramicina sau unele antibiotice macrolide (medicaţia este însoţită de imunoterapie – interferon-gamma şi interleukina 12).

Igiena individuală şi alimentară sunt importante pentru prevenirea contaminării omului,de  asemenea, şi prelucrea termică corespunzătoare  a cărnii.

La animalele de companie  ca măsuri profilactice, trebuie să asigurăm igiena adăposturilor, să le oferim o  alimentaţie corespunzătoare, combaterea rozătorelor şi educarea sanitară a populaţiei în vederea declarări cazurilor de toxoplasmoză, atât la animale cât şi la om.