Joe McDonald

Veveriţa zburătoare (Sugar Glider) – Partea I: Prezentare Generală

Necunoscute până de curând în România, veveriţele zburătoare reprezintă, încă, un animal de companie exotic destul de rar în ţara noastră.

2. mai 201219.10.2024

. . .

Majoritatea exemplarelor existente provin din import, deşi reproducerea acestora în captivitate este facilă. Denumirea de “veveriţă” este încorect atribuită. Sugar glider-ul (Petaurus breviceps) este, în fapt, înrudit cu oposumii, wombatul sau koala, membri ai ordinului Diprotodontia.

Dr. Mădălina Popescu – medic veterinar, București

Acest mic mamifer nocturn provine din Australia, Noua Guinee şi Arhipelagul Bismark. Este un marsupial de mici dimensiuni, a cărui caracteristică distinctivă este prezenţa pantagiului – membrana ce se întinde de-a lungul corpului, acoperită cu blană, care îi permite planarea.

Anatomie şi fiziologie

Dimensiuni: 12-18 cm; lungimea cozii: 15-22 cm;
Greutate medie: 90 – 150 grame
Frecvenţa cardiacă: 200 – 300 bpm;
Frecvenţa respiratorie: 16 – 40 respiraţii / minut;
Temperatura corporală: 32 – 33° C (temperatura poate scădea până la 10.4 – 19.6° C în timpul hibernării);
Maturitatea sexuală este atinsă după vârsta de 6 -8 luni;
Durata ciclului estral: 29 zile;
Femela naşte 1 – 2 pui, adăpostiţi în marsupiu până la vârsta de 70 zile;
Înţărcarea are loc la 110 – 120 zile;
Durata medie de viaţă (în captivitate): 10-15 ani.

Particularităţi

Pantagiul uneşte membrele anterioare şi cele posterioare, permiţând planarea pe o distanţă de până la 100 m;
Coada este semi-prehensila, neputând susţine întreaga greutate a corpului. De aceea, ridicarea de coadă a animalului este contraindicată, această manevră putând conduce la fracturi sau dislocări ale vertebrelor;
Degetele prezintă 5 degete la fiecare membru, dotate cu gheare neretractile. În cazul membrelor posterioare, primul deget este opozabil, în timp ce degetele 2 şi 3 sunt fuzionate. De asemenea, prezintă amprente digitale unice fiecărui individ;
Cloaca similar altor marsupiale şi monotremelor, sugar glider-ul prezintă cloaca, situată imediat sub scrot (în cazul masculilor);
Dantura dinţii, în număr de 40, NU prezintă creştere continuă. Astfel, dantura nu necesită scurtare/pilire;
Glandele olfactive Masculii pot fi uşor recunoscuţi datorită “petei” prezentă pe frunte. Aceasta apare ca o zonă de piele fără blană, ovalară şi reprezintă localizarea unora dintre glandele olfactive principale;
Ochii sunt proeminenţi, de culoare închisă (căprui închis – negru). La fel ca multe mamifere nocturne, prezintă stratul Tapetum lucidum.
Penisul este bifurcat.

Dieta

În mediul natural, veveriţele zburătoare se hrănesc, în principal, cu seva unor copaci, precum eucaliptul sau acacia. De asemenea, dieta lor include nectar, polen, fructe dulci, precum şi insecte sau arahnide.

Asigurarea unei diete adecvate exemplarelor crescute în captivitate reprezintă un factor major pentru bunăstarea acestor marsupiale.

Hrana administrată trebuie să fie proaspătă şi să includă zilnic o sursă de proteină, fructe dulci (pere, struguri, mango, etc) şi legume.

O dietă incorectă are consecinţe nefaste asupra acestor animale, conducând la apariţia unor afecţiuni precum obezitate/cahexie, diaree cronică, deshidratare, dezechilibre minerale.

Frecvent întâlnită este hipocalcemia (raportul Ca/P este, în mod normal, 2:1). Această afecţiune este cunoscută şi ca HLP – Hind Leg Paralysis, manifestată prin imposibilitatea mişcării membrelor posterioare.

Comportament

Sugar glider-ul este un animal social, trăind în grupuri de 2-12 indivizi. Din această cauză, exemplarele din captivitate cazate singure în cuşti manifestă adesea abatere, depresie, ajungându-se până la automutilare, prin roaderea membrelor sau a cozii.

O altă trăsătură comportamentală o reprezintă mascarea stărilor de boală, prin menţinerea unui comportament normal în ciuda unor stări patologice (durere, inflamaţie, hipertermie, etc).

Această particularitate face dificilă diagnosticarea timpurie a multor afecţiuni, deoarece simptomatologia este exprimată de abia în momentul înrăutăţirii accentuate a stării generale. Din această cauză, examenele clinice generale regulate sunt o necesitate absolută.

Afecţiuni frecvente

Paralizia membrelor posterioare (HLP) este o afecţiune întâlnită frecvent, cu debut brusc. Examenul necropsic efectuat în cazul exemplarelor afectate a indicat, în majoritatea cazurilor, traume la nivelul coloanei vertebrale.

Sugar glider-ul este un animal foarte activ, iar atunci când dieta este săracă în calciu, sau există dezechilibre ale raportului Ca/P, apar afectări osoase ce favorizează leziunile de acest tip.

Deshidratarea Principalele cauze ale deshidratării sunt: infestări parazitare, HLP, infecţii bacteriene, fracturi, insuficienţă renală sau supraîncălzirea (Ex: plasarea cuştii prea aproape de o sursa de căldură). Administrarea rapidă de fluide este absolut necesară, atât per os cât şi subcutan.

Diareea poate fi indusă de cantităţi exagerate de citrice administrate în hrană, stres, schimbări bruşte de dieta, etc. Consecutiv se instalează deshidratarea ce poate conduce la moartea animalului dacă nu se intervine rapid în vederea rehidratării.

Stresul poate fi generat de numeroşi factori: dieta incorectă, boală, cuşcă prea mică sau suprapopulată, excese termice, singurătate, etc. Simptomele includ scăderea apetitului sau, dimpotrivă, apetit exagerat, somn excesiv sau comportament atipic (agresivitate, letargie).

. . .