Gingivita

dr. Raluca Zvorăşteanu, S.C.QINCYVET S.R.L.

Bolile gingiilor

Bolile gingiilor sunt cauzate de înmulţirea bacteriilor de pe dinţi şi gingii. Ele sunt prezente în placă. Neîndepărtată la timp, această placă se transformă în depozit aderent pe dinţi.

La animalele sănătoase agenţii patogeni aerobi gram pozitivi (coci) predomină în placa supragingivală; germenii anaerobi abundă în spaţiul subgingival, iar spirochetele se găsesc în regiunea apicală a sanţului gingival. 

Pe măsură ce gingivita se dezvoltă, numărul anaerobilor creşte în spaţiul subgingival.

Agenţii patogeni frecvent întâlniţi la câine sunt din specia Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas şi Fusobacterium.

Agentii patogeni frecvent întâlniţi la pisică sunt Porphyromonas şi Peptostreptococus.

Placa este formată din bacteria PMN şi glicoproteine salivare. Se formează în 24 de ore pe o suprafaţă dentară curată. Răspunsul inflamator al gingiei constă în vasculită, edem şi pierderi de collagen.

Semne clinice şi diagnostic

Diagnosticarea se face prin examinare clinică a tuturor suprafeţelor dentare, atât vizual cât şi tactil, dacă este cazul se face examen histopatologic, biopsie şi RX.

Gingivita se manifestă clinic prin salivaţie abundentă, înroşirea şi hiperplazia gingivală, sângerări gingivale şi halitoză.

Mai mulţi indici pot fi folosiţi pentru a clasifica stadiul inflamaţiei gingiei, printre care efectuarea probei padontale fig 1 (ajută la diferenţierea între gingivită şi paradontită), folosirea substanţelor de contrast pentru placa bacteriană de pe suprafaţa smalţului.

Diagnosticul diferenţial se face cu boala paradontală, stomatitele, FeLV, FIV.

Pacientul cu o formă uşoară de gingivita va avea probe peridontale de  adâncime normal (la câine 1-3 mm şi pisică 0,5-1mm) şi nu implică semene de mobilitate a dinţilor, nu produce discomfort.

Gingivita netratată duce la instalarea bolii paradontale fig.1.

Tratament şi întreţinere

Îndepărtarea sau reducerea plăci bacteriene este esenţială pentru reducerea inflamaţiei gingivale, până la sănătatea clinică a cavităţii bucale.

Se efectuează o curăţire profesională a dinţilor prin detartrare (se îndepărtează  placa şi tartrul), polisare şi periere fig.2. În general nu este cazul de antibioterapie.

Un rol important îl are proprietarul care trebuie să menţină starea de sănătate a cavităţii bucale prin perierea zilnică a dinţilor cu pastă de dinţi pentru căţei şi pisici, să folosească apă de gură cu clorhexidină 4% şi la nevoie gelul cu clorhehidină 0.12%.

De asemenea, alimentaţia joacă un rol important, deorece mâncarea uscată lasă mai puţine resturi alimentare pe dinţi decât mâncarea umedă, mestecând animalul îşi curaţă mecanic dinţii.

Concluzie

Educaţia proprietarilor este esenţială în ceea ce priveşte igiena dentară. Aceştia trebuie să vină periodic la medicul veterinar pentru un consult stomatologic şi să urmeze indicaţiile acestuia (din pacate mai avem mult de lucrat la acest aspect)!

Cazuri de  gingivită:

1. Pechinez 6 ani  – gingivită, acumulare de tartru, halitoză

2. Metiş 9 ani – gingivită, acumulare tartru, halitoză

3. Bichon 1 an – gingivită

4. Piscă birmaneză 5 ani – gingivită, acumulare tartru, fracturare canin, halitoz

5. Ciobănesc mioritic 9 luni – gingivită uşoară, acumulare tartru

6. Bichon 3ani – gingivită, tartru

7. Metiş 4 ani – gingivită, tartru