Fractură de simfiză mandibulară la pisică

Dacă în cazul omului putem vorbi de o fractură de simfiză, în cazul câinilor şi pisicilor este o separare simfizială.

Cazul prezentat este o pisică de rasă comună, femelă,  în vârstă de 14 ani, greutate corporală 3 kg, care drept urmare a unui accident auto a suferit traume multiple. După efectuarea radiografiei digitale craniene în incidenţă ventro-dorsală şi oblică laterală s-a evidenţiat separaţia simfizei.

În figura 1 am marcat cu săgeata zona rostrală simfizară separată.

De asemenea pisica a suferit fractura coroanei şi a rădăcinii caninului maxilar stâng  precum şi laceraţia buzei  în zona maxilară stângă.

După stabilizarea pacientului şi verificarea parametrilor sanguini hepatici şi renali pre-operativi cu importanţă în siguranţa anesteziei s-a trecut la efectuarea preanesteziei (Valium), inducţiei (Propofol) si apoi a narcozei inhalatorii cu Isofluran după intubaţia corespunzătoare pacientului.

Am efectuat extracţia restului coronar şi radicular a caninului şi am suturat alveola post-extracţională precum şi laceraţia buzei cu fir multifilament resorbabil (Vycril 4.0) şi am trecut la pregătirea stabilizării separaţiei simfiziale.

Cele două jumătăţi de mandibulă erau deplasate una faţă de alta cu aproximativ 1 cm.

Metoda de stabilizare prin cerclaj cu fir metalic de oţel de 0,4 mm (Fig 2, săgeata roşie) nu a fost suficientă deoarece se putea produce luxaţia postoperatorie prin forţe circumferenţiale în jurul cerclajului şi destabilizarea fracturii/separării simfiziale.

Ca metodă adjuvantă am folosit stabilizarea secundară cu ajutorul pinilor parapulpari şi a unei punţi din material compozit autopolimerizabil.

După instalarea pinilor parapulpari (Whaledent-trusă cu freză şi aplicator special pt. pini) la nivelul caninilor mandibulari (Fig. 2, săgeţile albe) am aplicat un strat subţire de acid ortofosforic timp de 30 de secunde pentru gravarea acidă şi îmbunătăţirea retenţiei materialului compozit care urma a fi aplicat.

În figura 3 se observă stabilizarea finală prin aplicarea cu un pistol aplicator a compozitului între cei doi canini mandibulari care acoperă totodată şi nodul cerclajului firului de oţel (pentru a preveni trauma ţesutului moale gingival şi labial.

Se trece la modelarea punţii de compozit, nu din considerente fizionomice ci pentru a nu interfera cu ocluzia normală şi masticaţia pisicii.

După doar 14 zile postoperator, stabilizarea a fost finalizată şi normocluzia asigurată (Fig. 4).

După efectuarea unei tranchilizări mai uşoare, fără anestezie inhalatorie de această dată, (deoarece este o procedură scurta de cca 15 minute) am trecut la îndepărtarea punţii de compozit  precum şi deşurubarea pinilor parapulpari.

Orificiile care au rezultat după retragerea pinilor parapulpari au fost obturate cu hidroxid de calciu fluid fotopolimerizabil.

S-a efectuat apoi un detartraj complet cu ajutorul aparatului cu ultrasunete şi s-a efectuat lustruirea suprafeţei incisivilor şi a caninilor cu o gumă specială de polish pentru îndepartarea tuturor resturilor de material alimentar şi compozit.

Aspectul post operator este redat în figura 5, iar pisica a putut deja în aceeaşi zi să se hrănească normal .

Ca şi complicaţii postoperatorii pot apărea dureri articulare temporo-mandibulare ca urmare a unei anchiloze tranziente cauzată de fixarea şi stabilizarea fracturii şi modificarea habitusului ocluzo-articular.

Camil Stoian, Dr. med. dent., Dr. med. vet., PhD

Diplomate of the European Veterinary Dental College

www.veterinary-dentistry.com

www.tierzahnarzt.at

T: 0043 6647895433