Studiu de caz: Gecko cu distocie postovulatorie

Cu o stare generală moderat afectată, pacienta era sever deshidratată și cașectică. Mucoasa bucală prezenta o colorație ușor lividă. La palparea abdomenului s-a identificat o formațiune dură, cu consistență crescută.

Pentru evaluare imagistică, s-a utilizat o radiografie cu film dentar, frecvent folosită la animalele mici, ceea ce a permis obținerea unor imagini de înaltă rezoluție (fig. 1 și 2). Acestea au evidențiat o structură ovală, alungită, cu contururi neregulate și opacitate moderată, localizată în cavitatea celomică. Astfel, suspiciunea de distocie postovulatorie a fost confirmată.

Helene Widmann

Având în vedere suprafața rugoasă și dimensiunea oului, durata evoluției afecțiunii și starea generală precară a pacientei, singura opțiune terapeutică viabilă a fost intervenția chirurgicală, luată în considerare doar după stabilizarea prealabilă a acesteia. 

Stabilizarea s-a realizat prin administrare subcutanată de glucoză 5%, soluție Ringer și Traumeel (remediu homeopat). În plus, s-a administrat Meloxidyl (meloxicam), în doză de 0,2 mg/kg s.c., diluat cu Engystol (homeopat).

În dimineața următoare, Lily a fost reevaluată în cadrul vizitei medicale și a primit o perfuzie subcutanată preîncălzită. Premedicația a fost administrată intramuscular în cursul după-amiezii, utilizând o combinație de Butomidor și Sedator. La aproximativ 20 de minute după premedicație, gecko-ul a fost conectat la aparatul de anestezie inhalatorie, prin mască și sistem Ayers, folosind izofluran ca agent anestezic.

Pentru menținerea temperaturii corporale, pacienta a fost așezată pe o saltea termică. După inducerea anesteziei cu izofluran 5% și monitorizarea atentă a respirației, gecko-ul a putut fi poziționat în decubit dorsal (vezi imaginea 3).

Helene Widmann

După confirmarea instalării corespunzătoare a anesteziei, concentrația de izofluran a fost redusă la 2%. A urmat dezinfectarea riguroasă a câmpului operator și realizarea unei incizii mediane, cu evitarea lezării venei abdominale.

A fost necesară prelungirea inciziei de două ori pentru a permite exteriorizarea porțiunii de oviduct ce conținea oul cu modificări patologice (imaginea 4). Excizia segmentului afectat s-a efectuat după ligaturarea în dublu plan, utilizând fir resorbabil Monosyn 5/0.

Helene Widmann

Pentru prevenirea complicațiilor postoperatorii, pacienta a primit o doză unică de Marbocyl (marbofloxacină), 10 mg/kg, administrată subcutanat. Plaga chirurgicală a fost ulterior irigată cu tinctură diluată de gălbenele. 

Gecko-ul a fost readus în decubit sterno-abdominal, iar ulterior s-a realizat o fotografie postoperatorie, în care se observă oviductul extirpat împreună cu oul și ovarele inactive (imaginea 5).

Helene Widmann

Această documentare permite furnizarea unor informații clare proprietarului cu privire la desfășurarea intervenției. După administrarea Antisedan-ului intramuscular, Lily a fost reintrodusă în terariu, la o temperatură optimă. La aproximativ o oră după operație, se retrăsese deja în ascunzătoarea sa.

Evoluția postoperatorie

Din cauza deshidratării severe asociate procesului patologic de la nivelul oviductului, Lily a necesitat încă patru zile administrare de fluide și analgezie. Pentru susținerea stării generale, a fost alimentată forțat o dată pe zi cu Royal Canin Recovery, în doză de 20 ml/kg.

La externarea din ziua a cincea postoperator, plaga chirurgicală era uscată, firele de sutură erau in situ, fără semne de edem local. Starea generală era bună: pacienta era calmă și vigilentă, reflexele prezente, iar mucoasele de culoare roz pal. Pliurile cutanate laterotoracale, vizibile anterior din cauza deshidratării, erau acum abia perceptibile.

Pentru a sprijini procesul de vindecare și a evita complicațiile, s-a recomandat efectuarea unei coproculturi. După cinci zile postoperator, vindecarea plăgii cutanate a fost suficient de avansată pentru ca Lily să fie reintrodusă în terariul cu substrat de nisip, fără risc.
Discuție

Gecko-ul leopard (Eublepharis macularius) este originar din sud-vestul Asiei și face parte din familia Eublepharidae (gecko cu pleoape mobile). Habitatul său natural este reprezentat de stepe pietroase și semideșerturi. Ajunge la o lungime de 25–30 cm și, în condiții de întreținere adecvată, poate trăi până la 25 de ani. Dieta constă din insecte și rozătoare mici.

Acești gecko sunt activi în special seara și pe timpul nopții. Deși sunt solitari, folosesc frecvent aceleași ascunzători, ceea ce duce la apariția unor ierarhii sociale. Reproducerea are loc, în condiții naturale, din luna martie, femela depunând două ouă după aproximativ patru săptămâni. 

Acestea sunt îngropate într-un substrat cald, determinarea sexului embrionilor este dependentă de temperatura ambientală. În condiții favorabile, pot avea loc mai multe cicluri de ouat într-un singur an.

Însă, în cazurile de întreținere inadecvată, alimentație dezechilibrată, infestații parazitare cronice sau stres interspecific, pot apărea tulburări severe ale aparatului reproducător, manifestate prin dificultăți ale ouatului. Acestea pot fi asociate cu hipocalcemie, inflamații ale oviductului sau o musculatură slab dezvoltată.

Lipsa unui ritm sezonier, menținerea constantă a temperaturilor ridicate și prezența permanentă a unui mascul pot duce la ouat continuu, slăbind progresiv femela. Aceasta pierde în greutate și ajunge să nu mai aibă energia necesară unui act fiziologic de ovipoziție.

În absența unui mascul, riscul de retenție de ouă preovulatorii crește, deoarece lipsește stimularea hormonală adecvată.

Mag. Helene Widmann
AniCura Tierarztpraxis Aspern