Studiu: Dragostea pentru animale este competentă socială

(15.12.2009) Această idee a fost demonstrată printr-un studiu efectuat într-o grădiniţă, iar rezultatele sunt publicate în ediţia din decembrie a revistei „anthrozoős” aparţinând International Society of Anthrozoology (ISAZ).

Nu toţi oamenii prezintă acelaşi interes pentru animale. Care sunt factorii de care depinde dragostea faţă de animale - este o întrebare pe care şi-o adresează adesea şi Manuela Wedl şi Kurt Kotrschal de la departamentul pentru comportamentul animalelor al Universităţii de Medicină Veterinară de la Viena.

Pentru a putea trage nişte concluzii s-a efectuat un studiu într-o grădiniţă, rezultatele acestuia fiind publicate în ediţia din decembrie a revistei aparţinând International Society of Anthrozoology (ISAZ).

Este o parte din latura socială a omului compensată prin dragostea faţă de animale (ipoteza compensării) sau, dimpotrivă, chiar oamenii cu o viaţă socială activă caută un contact mai intens cu animalele (ipoteza competenţei)? Aceasta este întrebarea de la care au pornit Manuela Wedl şi Kurt Kotrschal de la departamentul pentru comportamentul animalelor al Universităţii de Medicină Veterinară de la Viena în efectuarea studiului.

Protagoniştii studiului au fost 28 de fete si 22 de băieţi cu vârste cuprinse între trei şi şapte ani precum şi 6 iepuri.

Au fost analizaţi factorii individuali si sociali care determină intensitatea şi calitatea contactului cu animalele a copiilor. Copii care au o viaţă socială mai activă au intrat mult mai uşor in contact cu animalele faţă de cei mai retraşi care parţial au fost chiar respingători faţă de animale.

Cum era de aşteptat au apărut diferenţe si între băieţi si fete. Fetele au mângâiat iepurii mai des decât băieţii, aceştia din urmă axându-se mai mult pe parte „tehnică”, curăţarea cuştilor, hrănire.

Imagini video, chestionare şi capacitatea de a interacţiona a copiilor

În timpul studiului au fost folosite metode etologice şi sociometrice. Au fost instalate camere video care să surprindă cine, când şi în ce mod interacţionează cu animalele. De asemenea pedagogi şi părinţi au completat chestionare despre personalitatea şi starea din familie a copiilor ( fraţi, animale de companie). În plus s-a efectuat o supraveghere amplă a capacităţii copiilor de a interacţiona, de a se juca.

Motivul pentru care a fost aleasă o grădiniţă în efectuarea acestui studiu este explicat de coordonatorul proiectului Kurt Kotrschal. Conform spuselor acestuia cu cât copii sunt mai tineri cu atât sunt mai entuziasmaţi de animale. S-a demonstrat că bebeluşii au un interes foarte bine exprimat faţă de animale, care se dezvoltă diferit până la maturitate dependent de fiecare individ în parte.

În concluzie, acest studiu susţine ipoteza competenţei, însă nu pot fi excluse excepţiile.

În principiu animalele sunt foarte buni mediatori pentru cunoaşterea de sine, de aceea se pretează foarte bine în pedagogie şi terapie.