Eficiența preparatului Hepatiale Forte în tratamentul tulburărilor hepatice
(17.12.2012) Ficatul este cel mai mare şi cel mai solid organ din corp, situat strategic între sistemul digestiv şi centrul sistemului circulator. Este bine vascularizat, venele hepatice colecteaza sangele din cavitatea abdominala iar arterele din trunchiul aortic il iriga. Ficatul este centrul metabolismului.
Funcțiile ficatului
Sinteza, detoxifierea, biotransformarea, hematopoeza, acumularea si secretia mai multor compusi chimici si substante au loc aici. Formarea anticorpilor are loc aici, ficatul jucand un rol important in echilibrul apa – electroliti, termoreglare si circulatie.
Multe dintre aceste functii si reglari au loc doar in ficat. Acesta constituie, în calitate de organ, în jurul valorii de 3,4% din masa corporala a câinelui adult, la cateii tineri acest procent este mai mare.
Elementul de baza din constitutia ficatului este celula hepatica – heptocitul. Cea mai importanta componenta a hepatocitului este membrana celulara care contine receptori pentru hormoni, proteine plasmatice si glicoproteine. Pe suprafata membranei hepatocitului se gasesc antigeni specifici numai ficatului, lipoproteine ce reactioneaza la distrugerile imunologice in cazul hepatopatiilor cronice la oameni.
Patogeneza si simptomatologie
Ficatul este un organ care se adapteaza foarte usor, are rezerva de functionare de 65 % dar si capacitate de regenerare. Asadar, aparitia simptomelor specifice unei hepatopatii indica caderi hepatice grave. Ficatul influenteaza functionarea celorlalte organe din corp si invers, iar de cele maimulte ori in cazul unor boli hepatice (diverse) acestea nu sunt legate direct de ficat ca organ in sine.
Simptomele in cazul unor probleme ale sistemului digestiv sunt foarte importante – inapetenta, voma, diaree, constipatie si scadere in greutate. In cazul problemelor hepatice legate de sinteza proteinelor, la cele mentionate mai sus se adauga deficiente de coagulare, predispozitie la hemoragie, tulburari ale hematopoiezei si anemie. Icterul este cel mai mportant simptom in hepatopatii. Foarte rar poliuria/polidipsia si tulburarile neurologice sunt considerate hepatogene.
Simptomatologia bolilor hepatice este foarte abundenta, dar nu sunt tipice sau distincte. Hepatopatiile pot progresa asimptomatic. De cele mai multe ori diagnosticarea unei boli hepatice este intamplatoare, de exemplu la efectuarea analizelor generale ce preced anestezia.
In contextul de mai sus agentii care provoaca probleme hepatice sunt inflamatori sau non inflamatori. Primii sunt virusii, cei specifici ficatului(adenovirus I), bacteriile, rickettsi, fungii, protozoarele, parazitii. Agentii non – infectiosi sunt corelati cu tulburarile metabolice (pancreatita, IBD), autoimunizare (anemia hemolitica), probleme cardiace (cardiomiopatie), intoxicatii (cupru, zinc), medicatie (fenobarbital, ketoconazol) substante biologice (alfatoxine).
Patogeneza degenerarii hepatocitelor, duce la moartea acestora si necrozarea tesutului. Una indica cauzele primare si secundare printre care ischemia si anoxia tesuturilor, influenteaza activitatea radicalilor liberi, apar leziuni oxidative.
Lipsa elementelor intracelulare esentiale, productia intracelulara de toxine. Ultimele doua mecanisme sunt foarte importante deoarece pot conduce la dezintegrarea hepatocitelor si la tulburari biochimice si imunologice. Celulele pierd enzime, coenzime si electroliti. Distrugerea membranei celulare permite accesul ionilor de calciu si altor elctroliti care pot conduce la modificari celulare ireversibile si la moartea celulei. Incercarile de regenerarea a tesutului hepatic sunt bazate pe folosirea fosfolipidelor ca si componenta principala a membranei celulare.
Degradarea fosfolipidelor este un efect al majoritatii hepatotoxinelor si a mecanismelor ce distrug ficatul. Trauma membranei celulare a hepatocitului este cauzata de tulburarile de activare a fosfolipazei A si C, fiind dependente de ionii de calciu. Enzimele sunt esentiale pentru transmitatori folosind fosfatidilinositol, un mecanism important pentru semnalizarea intercelulara.
Fosfatidilcolina polinesatura a fost primul fosfolipid folosit in teste la oamenii care sufereau de hepatita cronica si hepatonecroza alcoolica. Myo – inositolul – este principala componenta a fosfatidilcolinei si este identificata in grupul vitaminelor B, fiind o lipoproteina si un constituent lipotropic al membranei celulare. Acesta moduleaza activitatea enzimelor din membrana celulara de exemplu: Na/K ATP-aza si actioneaza ca mediator in semnalizarea intracelulara, prin influentaarea proteinkinazei C. Intervine in fosforilarea intracelulara a proteinelor si a calciului. Producerea de fosfatidilcolina este mai redusa in cazul bolilor hepatice.
Fosfolipidele sunt esteri ai acidului colinofosforic si a acizilor grasi nesaturati (linoleic, linolenic , oleic). Sunt formate in reticulul citoplasmatic al hepatocitului astfel ajutand la refacerea celulelor si tesuturilor afectate.
Datorita actiunii acestora, receptorii membranari si sistemul enzimatic membranar isi imbunatatesc activitatea. Fosfolipidele sunt benefice si pentru diferentierea si proliferarea hepatocitelor.
Materiale si metode de testare
In perioada de testare au fost testate preparatele Hepatiale Forte si Hepatiale Forte Large Breed( rasa Mare), cu un continut de 150, respectiv 275 mg de fosfolipide din soia (fosfatidilcolina) si 150, respectiv 275 mg de ornitina sub forma de ornitina –L-aspartat –L. Medicamentul a fost administrat o data pe zi in doza de 1 cp/15 kg (1cp / 25 kg Hepatiale Forte Large Breed) unui lot de 22 de caini de varsta, rasa si sex diferit. Animalele au fost incluse in test deoarece au prezentat o activitate ridicata a enzimelor hepatice.
Opt animale au fost calificate pentru test datorita activitatii ridicate a enzimelor hepatice detectate în examenele geriatric si in examinarile generale ce preced anestezia generala. Hepatiale forte a fost administrat ca hepatoprotector la 9 caini deoarece acestia au fost supusi la tratamente pe termen lung cu glicorticosteroizi (3 cazuri de anemie imunohemolitica urmata de anaplasmoza), tratamente cu glicocosteroizi si antibiotic (2 cazuri de dermatita profunda idiopatica) antibiotic si medicamente antiparazitare (4 cazuri de raie). Insuficienta hepatica a fost depistata la 5 caini, inflamatorie la 4 caini si un caz de insuficienta hepatica colestatica. Medicamentul a fost administrat tuturor animalelor timp de doua luni. Cazurile de insuficienta hepatica au fost diagnosticate, nu numai pe activitatea enzimelor hepatice şi a examinărilor clinice. Ele au fost confirmate prin alte metode, care nu fac obiectul acestui studiu.
Analizele de sange (numararea celulelor rosii, albe, valoarea hematocritului, cantitatea de hemoglobina , numarul de trombocite ) si analizele biochimice (ALT ,AST , ALP,nivelul total de proteina, nivelul de bilirubina si nivelul ureei). Testele au fost efectuate la toate animalele in ziua 0 , in ziua 30 si in ziua 60 a testului. Înainte de examinare 17 animalele nu au avut simptome de boală hepatică. Pacienţii care suferă de insuficienţă hepatică au avut tulburari ale sistemului digestive -lipsa de apetit, voma, diaree şi simptome generale de anemie, un caine a fost diagnosticat cu icter. Hepatiale Forte a fost administrat acestor animale după ameliorare clinica.
Rezultate
La 17 caini nu s-au semnalat efecte secundare nici la inceputul administrarii, nici dupa administrare. Animale cu insuficienţă hepatică au fost tratate cu mai multe medicamente, iar starea clinica s-a îmbunătăţit.
In timpul şi după administrarea hepatiale Forte, nici simptome de reaparitie a bolii, nici alte semne clinice nu au fost observate. Pe toata perioada de testare animalele au avut apa la discretie , au fost hranite normal si nu au fost tratate impotriva parazitilor intestinali. Au fost tratate profilactic impotriva capuselor, preparatul Hepatiale Forte a fost consumat usor de catre caini. La prima testare nu au aparut diferente ale nivelului eritrocitar, nici la valoarea hematocritului, a hemoglobinei si nici a trombocitelor pe parcursul celor 60 de zile de testare la pacientii cu activitate enzimatica ridicata si nici la cei cu insuficienta hepatica. Diferente au aparut la numaratoarea leucocitelor. Cresterea numarului de leucocite a fost observata la cainii supusi la tratament cu medicamente cu potential hepatotoxic (glicocorticosteroizi, antibiotic, substante cu efect antiparazitar) dar au fost de nivel mediu (12.2-19.2x 109 /l).
Diferente foarte mari au aparut la cainii cu boli hepatice (38.6-60.3x 109 /l) S-a observat o crestere a activitatii enzimatice la toti pacientii (ALT, AST, ALP),mai ales la cei cu simptome clinice, rezultatele fiind :ALT 732-1050 IU/L, AST 205-822 IU/L, ALP 815-2341 IU/L . La ceilalti caini, diferentele au fost de nivel mediu : ALT 93-533 IU/L, AST 56-305 IU/L, ALP 83-506 IU/L. Nivelul total de albumine si proteine au fost in limite normale la cainii care nu prezentau simptome: BC 43-84 g/l, ALB 28-49 g/l. La cei care sufereau de boli hepatice rezultatele au fost sub limita minima: BC 23-49 g/l , ALB 12-22 g/l. Nivelul de uree si bilirubina a fost in limitele fiziologice normale la cainii care nu prezentau simptome: BIL 0.3- 3.1 µmol/l, UREA 3.8- 7.11 mmol/, iar la cainii care sufereau de boli hepatice nivelul de bilirubina a crescut :BIL 3.4- 8.2 µmol/l ir nivelul ureei a scazut: UREA 1.3-3.0 mmol/l. Dupa 30 de zile de administrare Hepatiale Forte parametrii masurati la analize au avut tendinta de normalizare.
La animalele care nu prezentau simptome sa constatat scaderea numarului de leucocite 8.5-19.2x 109 /l, iar la cele care sufereau de boli hepatice: 20.3- 43.5x 109 /l. Activitatea enzimelor hepatice a scazut la ambele category de animale testate astfel : ALT: 46- 257 IU/L si 301-602 IU/L; AST: 28- 100 IU/L si 93- 405 IU/ L ; ALP: 83- 260 IU/L si 515- 1003 IU/L. Nivelul de proteine si albumine a ramas in limitele normale la cainii care nu prezentau simptome: BC 55- 73 g/l, ALB 29- 41 g/l si au crescut la cei care sufereau de boli hepatice : BC 31- 55 g/l, ALB 18- 32 g/l.
Grupa cainilor care sufereau de boli hepatice a scazut nivelul de bilirubina BIL 3.0- 5.4 µmol/l si a crescut cel al ureei : UREA 1.5- 3.6 mmol /l.La grupul de caini care nu prezentau simptome nivelul de bilirubina si uree a ramas in limite normale: BIL 0.4- 2.8 µmol/l and UREA 4.0- 6.9 mmol/l.
Dupa 60 de zile de administrare Hepatiale Forte sa constatat o stabilizare mare a parametrilor masurati.
La grupul cainilor ce nu prezentau simptome valorile au fost urmatoarele: numarul de leucocite 8.7- 14.3x 109 /l, activitatea enzimatica ALT 33- 163 IU/L, AST 20- 41 IU/L, ALP 88- 201 IU/L. Nivelul de proteine : BC 56- 75 g/l, albumin: ALB 33- 42 g/l, bilirubina : BIL 0.4- 2.1 µmol/l si ureea :UREEA 4.2- 7.5 mmol/l , aceste valori fiind situate in limitele normale .
La grupul cainilor care sufereau de boli hepatice rezultatele au fost :numarul de leucocite: 11.3- 28.3x 109 /l, activitatea enzimatica : ALT 93- 350 IU/L, AST 40- 200 IU/L, ALP 202- 750 IU/L. Nivelul total de albumina , protein si uree : BC 44- 69 g/l, ALB 21- 40 g/l, UREA 2.8- 4.2 mmol/l. Sa observant o continua scadere a nivelului de bilirubina 2.8- 4.0 µmol/l.
Discuţie
Unul dintre scopuri, a fost folosirea ca un auxiliar în tratamentul bolilor de ficat, în special cronice, medicamente care conţin fosfolipidele, care provin din seminţe de soia sau icre de somon. Fosfolipidele sunt componenta de baza a membranelor celulare a tuturor celulelor vii -ele formează matricea semilichida, cu proteinele şi lipidele încorporate. Fosfatidilcolina, constitue aproximativ 40% din toate fosfolipidele din membrana celulara, este una dintre cele mai importante componente oferind o fluiditate corectă şi proprietatile biofizice ale acestei structuri celulare, astfel ea are o semnificaţie fundamentală pentru funcţia de celulă buna.
Este, de asemenea, un element important al lipoproteinei din sânge şi bilă. Acesta ia parte la buna functionare a sistemului digestiv si plamanilor, deoarece aceasta contribuie la pelicula protectoare funcţional. În practica medicinei clinice la om deosebit de utile sunt medicamentele care conţin fracţiuni de fosfatidilcolina, care sunt abundente în acizi graşi polinesaturaţi. Ele sunt caracterizate de 90 % din - biodisponibilitate acizi graşi esenţiali sunt în plus, utilizate pentru a produce unele e anti-inflamatoare.
Indicaţiile principale pentru utilizarea lor la om sunt toate tipurile de leziuni hepatice, acestea acţionează, de asemenea, benefic în cazurile de litiază biliară şi tulburări funcţionale ale tractului biliar. Fosfolipidele au activitate benefica în tratarea bolilor cronice hepatice de etiologie diferita, inclusiv daunele provocate de alcool, droguri, toxine. Ele sunt folosite ca un mijloc auxiliar în tratamentul icterului infecţioas şi în terapia cu interferon pentru ficat (6, 7, 13).
Cercetarea cu privire la modalităţile de aplicare a fosfolipidelor în medicină a fost realizată începând cu anii 1980. Animalele, precum sobolani caini sau cimpanzeii, servesc drept modele pentru hepatita cronică activă la om. De asemenea, activitatea hepatoprotectore si modularea de fosfolipide la pacienţii având , ciroză hepatică alcoolică a fost studiată.
Tarashi şi co-autorii au gasit o creştere a toleranţei membranei de etanol ca urmare a aplicării fosfolipide la şobolan (12). Waring şi co-autori au confirmat faptul că modificările de adaptare în structura de fosfolipide duce la schimbări structurale, care au ca rezultat creşterea rezistenţei membranele mitocondriale la daunele induse de alcool (14). Fosfolipidele protejeaza hepatocitele şi membranele mitocondriale prin creşterea "fluiditatii", proliferarea celulelor şi încorporarea de enzime ce sintetizeaza droguri în reticulul citoplasmatic (8).
Aceasta poate explica normalizarea parametrilor biochimici la câini trataţi pentru o lungă perioadă de timp cu glicocorticosteroizi, antibiotice si medicamente antiparazitare, după utilizare a Hepatiale Forte care conţine fosfolipide.Cererea de fosfolipide în tulburări hepatice care apar în timpul nutriţie parenterală totală a fost de asemenea studiat. Este un fapt bine-cunoscut, că nutriţia parenterală totală provoacă daune hepatocitelor şi creşte activtatea i enzimelor hepatice. În grupul studiat la experiment au fost administrate fosfolipidele în doză de 50 mg intravenos la fiecare 6 ore, timp de două săptămâni. Grupului de control nu i-au fost administrate hepatoprotectoare.
O creştere semnificativă statistica a: ALT, AST, GGT activitatea în grupul de control a fost observată în 7-a zi, precum şi în ziua a 14-a experimentului.La pacienţii care au luat fosfolipidele statistic creşterea nesemnificativă a activităţii ALT după 14 de zile de utilizarede fosfolipide a fost observată, fără o creştere în activitatea GGT şi ALP (9).
Efectul hepatoprotector al fosfolipidelor este , de asemenea, confirmat de acest lucru, autorul a efectuat propriul studiu de declin al activităţii enzimelor hepatice în intervalul normal sau, la pacienţii care suferă de boli de ficat,si o tendinţă constantă de scădere în activitatea lor (Tab. 1, 2, 3).
Alti cercetatori au confirmat, de asemenea, acest efect benefic al fosfolipidelor, acordând atenţie nu numai impactului favorabil asupra ficatului. Ci si asupra influenţei lor pozitive asupra vaselor de sânge în arteroscleroza, boala cardiaca ischemica, infarct cardiac, unele tulburari ale sistemului digestive si este subliniata contribuţiei lor la structura tuturor membranelor celulare a corpului (6, 11).
Potrivit ultimelor rapoarte, studii in vitro şi în experimente pe animale, efectele lor au fost confirmate: antioxidante, anti-inflamator, , , regenerare, reparatorie şi de protecţie pentru membranele celulare, precum şi influenţa asupra receptorilor intercelulari de semnalizare şi reglare a metabolismului grăsimii, ca răspuns la activitatea dăunătoare a toxinelor şi a drogurilor.
Normalizarea parametrilor biochimici în experimentul realizat sprijină, de asemenea, aceste studii. Cei mai multi dintre cercetatorii nu a observat nicio reactie adverse după administrarea de fosfolipide (4, 7, 9). Uneori, tulburări uşoare ale sistemului digestiv sunt menţionate. În autor a efectuat studii proprii asupra efectelor secundare ale utilizarii de Hepatiale Forte la câini.
Pe baza studiilor efectuate sa demonstrate eficacitatea medicamentului Hepatiale Forte si beneficiile pe care le aduce continutul sau de ornitina si fosfolipide in tratarea pacientilor cu problem hepatice.Acesta poate fi ca adjuvant sau ca hepatoprotector dupa terapii medicamentoase de lunga durata.
