Medivet
(30.01.2012) Medivet este un şampon medicinal eficient pentru afecţiunile pielii exprimate prin descuamări şi prurit, la animale. Medivet conţine ketokonazol 1% şi octopirox 1%.
Ambele componente acţionează împotriva microflorei exacerbate de la nivelul pielii.
Medivet este eficient ca adjuvant în terapia dermatomicozelor şi infecţiilor bacteriene secundare, care provoacă prurit şi descuamări ale pielii, dar şi în dematitele atopice.
Formarea și dezvoltarea dematomicozelor
Trecerea Malasseziei din ciupercă saprofită într-un agent patogen periculos este una dintre cauzele principale ale formării şi dezvoltării scuamelor şi pruritului la animale.
Umiditatea crescută a mediului, apariţia de tulburări ale pielii, defecte de keratinizare, schimbări în sistemul de apărare al gazdei, atopie, produse alimentare de hipersensibilitate, tulburări ale glandelor endocrine şi creşterea producţiei de sebum ar putea avea, de asemenea, un rol important în apariţia dermatomicozelor.
Unii autori afirmă că Malassezia canis se multiplică mai uşor în prezenţa Staphylococilor şi se dezvoltă bine în asociere cu alte bacterii. Prezenţa Malasseziei activează reacţia imunitară a gazdei declanşând mecanismul inflamaţiei şi deteriorarea barierei epidermice.
Acest lucru conduce la creşterea umidităţii la suprafaţa pielii ceea ce ajută la înmulţirea excesivă a fungilor. Termenul general de micoze se referă la boli produse de mai multe specii de microorganisme care se numesc fungi, mucegaiuri, levuri sau ciuperci microscopice.
Noţiunea de dermatomicoze implică întotdeauna consecinţele patologice determinate de dezvoltarea parazitară a ciupercii pe gazdă. Fungii se clasifică în genurile: Trichophyton, Microsporum, Epidermophyton, Malassezia, Trichosporon.
Principalele specii izolate din probele clinice sunt: Tricophyton rubrum, Tricophyton mentagropytes, Microsporum canis, Microsporum gypseum, Malassezia furfur, Trichosporon cutaneum.Aceste microorganisme saprofite se găsesc în mod normal pe pielea şi blana animalelor. Când acestea găsesc condiţii prielnice: imunodeficienţă, stres ridicat, boli cronice sau tratamente îndelungate cu antibiotice, se înmulţesc peste măsură şi produc infecţii ale pielii.
Starea de debilitate a gazdei selecţionează speciile cele mai apte pentru parazitism, accelerând procesul de adaptare la parazitism a mucegaiurilor din mediul înconjurător sau facilitând trecerea de la comensalism la parazitism la speciile deja prezente în cadrul organismelor sănătoase.
Contaminarea
Unele animale de companie pot fi rezistente la infecţie, în timp ce altele pot rămâne purtătoare fără semne clinice. Fungi sunt microorganisme aerobe şi se dezvoltă la temperaturi între 10-37oC, îşi încetează activitatea la 2-3oC şi la 42oC. Sporii de fungi ca forme de rezistenţă, pot trăi câţiva ani în condiţii optime. Contaminarea se poate face de la un animal la altul, prin obiecte contaminate sau sol. Curenţii de aer pot răspândi cruste sau fire de păr contaminate.
Micozele se instalează treptat parcurgând următoarele etape:
- colonizare şi aderenţă
- pătrunderea în organismul gazdei
- supravieţuirea şi multiplicarea
Pătrunderea activă a dermatofiţilor se realizează după colonizarea învelişului cutanat şi este superficială, limitată la stratul cornos al pielii. Pentru a favoriza pătrunderea în organismul parazitat dermatofiţii produc substanţe care facilitează invazia tisulară: proteaze (keratinaze ce favorizează pătrunderea în piele şi fanere) şi toxine cu rol imunosupresor.
Dermatofiţii folosesc keratina ca hrană, ceea ce explică tropismul lor pentru epiderm şi păr, fără a fi capabili să penetreze ţesutul subcutanat. După producerea leziunilor, acestea se pot suprainfecta cu diferite bacterii, apărând plăcile supurative.
Semnele clinice ale dermatomicozelor
Semnele clinice apar după o perioadă de incubaţie de 1-3 sau chiar 6 săptămâni.
Pe piele, ciupercile produc leziuni cu aspect inelar, eritemato-scuamoase, caracterizate printr-o suprafaţă alopecică, uscată şi pruriginoasă. Marginea leziunilor este o zonă de infecţie activă, progresivă, vindecarea se produce în zona centrală a inelului. Firele de păr se rup şi apar cruste cutanate. Semnele clinice în micoze, de cele mai multe ori nu sunt patognomonice, astfel este dificil de pus diagnosticul numai pe baza aspectului leziunilor.
Realizarea diagnosticului de confirmare a dermatomicozelor
Diagnosticul de confirmare se poate realiza prin punerea în evidenţă a dermatofiţilor cu ajutorul microscopiei directe sau metoda cultivării pe medii speciale sau cu ajutorul lămpii Woods. Examinarea cu lampa Woods pune în evidenţă zona de fluorescenţă în lumina emisă de lampă. Totuşi, efectuarea unei culturi este recomandată, deoarece unele specii de fungi nu manifestă fenomenul de fluorescenţă.
Tratarea dermatomicozelor
Tratamentul dermatomicozelor este de lungă durată şi cu potenţial toxic, de aceea pe lângă tratamentul sistemic trebuie susţinut şi cu tratament local cu şampoane care distrug sporii aflaţi pe pielea şi în părul prietenului nostru necuvântător. Pentru tratamentul sistemic se folosesc derivaţi imidazolici sau triazolici: ketoconazol (nu se administerază la pisici), fluconazol per os 10mg/kg corp/zi în două reprize 10-14 zile, sau griseofulvină 25mg/kg corp 10-30 zile. Tratamentul local se poate face cu enilconazol (Imaverol) prin pulverizare sau spălare, şampoane cu ketoconazol (Medivet), clotrimazol soluţie sau unguent, Surolan (miconazol, polimixin si prednisolon) aplicat local zilnic sau la 2-3 zile până la vindecare.
Produs distribuit prin ABAD VET
