Punctul de vedere al expertului - Rinotraheita infecțioasă bovină (IBR)
(17.07.2015) Ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi aplicat un vaccin împotriva acesteia?
Această boală produsă de un virus este foarte contagioasă și se poate prezenta sub o formă mai ușoară sau mai gravă, în funcție de circumstanțe și de imunitatea fiecărui individ sau a efectivului.
Această boală este produsă de herpesvirusul bovin de tip 1 (BHV1) care cauzează afecțiuni respiratorii.
În plus, aceasta se manifestă în Europa și la nivelul aparatului genital, afectând masculul și producând balanopostită infecțioasă pustuloasă, iar asupra femelei, vulvovaginită infecțioasă pustuloasă. De asemenea, cauzează conjunctivită singur sau asociat cu Moraxella bovis, care determină creșterea gradului de severitate și răspândire a acesteia.
The Cattle Times
De asemenea, provoacă avorturi la vacile care se află în ultimul trimestru al perioadei de gestație.
Vacile nevaccinate sunt cele mai susceptibile la aceasta, existând posibilitatea de producere a avorturilor ajungand la 25% din efectiv și sub formă violentă.
Viremia cauzată de virus infectează ovarul, placenta și corpul galben. Avorturile se produc la câteva zile după debutul afecțiunii respiratorii. O variantă a aceluiași virus, BHV5, cauzează encefalită și manifestări gastrointestinale la tineretul bovin. Infecția cu virusul BHV1, dacă nu prezintă complicații bacteriene, după cum reiese și din denumirea afecţiunii, afectează în mod normal căile respiratorii superioare.
De asemeni, infecţia se poate produce concomitent cu alte virusuri și bacterii, făcând parte din Complexul bolilor respiratorii la bovine (BRD).
Se poate asocia cu virusul diareei virale bovine (BVD), Parainfluenza 3 (PI3) și bacterii precum M. hemolitica, Pasteurella multocida, H. somni și Mycoplasma bovis.
În acest caz, manifestările respiratorii atrag mai mult atenția cu dispnee gravă, respirație cu gura deschisă, șuier în timpul inspirației și moarte.
Caz clinic
La o exploataţie de bovine din zona centrală au fost aduse niște juninci gestante de rasă Holstein, iar în momentul în care au ajuns, unele dintre acestea prezentau deja semne ale afecțiunii respiratorii.
Respirația era îngreunată, cu dificultate la inspirație și se putea observa destul de ușor de la distanță.
În momentul ascultării, afecțiunea se prezenta la nivelul căilor respiratorii superioare, având plămânii, în mod aparent, puțin afectați.
La început, la nivelul nărilor prezentau o secreție seroasă, însă pe măsură ce boala avansa, secreția devenea mucopurulentă.
Nările prezentau o hiperemie intensă.
La nivel ocular, se putea observa conjunctivită, fotofobie și lăcrimare profuză bilaterală.
Anumite cazuri prezentau anorexie totală.
Temperatura intrarectală era în creștere de la 40 la 42º C.
Presupuneam că ne aflam în fața unui caz de rinotraheită infecțioasă bovină sau Parainfluenza de tip 3.
S-au prelevat probe de exudate nazale și s-au realizat spălături traheale care au fost trimise la laborator.
Având în vedere gravitatea cazului, s-a administrat un tratament antibiotic, în vederea evitării complicațiilor secundare.
Cu toate acestea, trei dintre animale nu au răspuns tratamentului, boala complicându-se cu bacterii, iar în cele din urmă animalele au murit.
Starea de sănătate a uneia dintre juninci s-a îmbunătățit, dar s-a demonstrat a fi un caz cronic și a fost trimisă la abator.
Situația nu s-a terminat aici, deoarece după 10 zile de la sosirea acestora, junincile au început să avorteze, în special acelea care se aflau în ultimul trimestru al perioadei de gestație.
La final, numărul total de avorturi a fost de 20%. Junincile care au avortat nu ajuns să fie productive, iar la decizia fermierului și conform asigurării au ajuns la abator. Din fericire, junincile din noua achiziție au fost izolate în momentul în care au ajuns și au fost menținute în carantină în afara efectivului.
Fermierul și-a vaccinat vacile împotriva virusului IBR, iar izolarea și vaccinarea au permis evitarea răspândirii afecţiunii în efectivului nou, care ar fi putut avea consecințe dezastruoase. Rezultatele de laborator ne-au confirmat faptul că ne aflăm în fața unui caz de IBR.
Din acest caz am învățat că nu mai putem cumpăra și nici introduce animale în cadrul exploataţiei, fără a lua măsuri de precauție adecvate.
Trebuie să cunoaștem locul de proveniență a bovinelor și care sunt bolile existente în exploataţia respectivă.
Trebuie să consultăm medicul veterinar responsabil al acestei exploataţii, pentru a ne menționa care sunt bolile existente în ferma sa.
Cu toate acestea, ar trebui să impunem niște cerințe sanitare minime, conforme celor pe care le deținem la ferma noastră de destinație și să solicităm efectuarea unei serii de analize înainte de realizarea oricărei achiziții.
Dacă rezultatele analizelor sunt negative, putem efectua achiziția, iar în caz contrar, trebuie să cunoaștem riscurile pe care ni le asumăm și să luăm măsuri de precauție. În anumite situații, preluarea animalelor pentru a fi duse la târguri de animale, conviețuirea cu animale de origine diferită și timpul utilizat pentru transportul acestora la exploataţia noastră de bovine produc o combinație explozivă de stres și un contact cu o mulțime de agenți patogeni.
În cazul în care considerăm acest aspect oportun, trebuie să administrăm vaccinuri care să prevină bolile, drept pentru care, în vederea stabilirii unei imunități optime, vaccinurile trebuie administrate la origine și cu suficient timp înainte, pentru a obține o imunitate optimă.
Dacă este posibil, ar fi indicat să se achiziționeze animale direct din exploataţiile de bovine și nu de la târguri.
Un lucru la care crescătorii de bovine nu se gândesc niciodată este că, cel mai probabil, bolile se găsesc chiar în propria exploataţie, iar animalele achiziționate nu dețin nicio protecție împotriva acestora.
Astfel, animalele care provin din exterior sunt cele care trebuie protejate.
Din acest motiv, este extrem de important să setam pentru ele o carantină de cel puțin 4-5 săptămâni, iar dacă nu apare nici un inconvenient, să vaccinăm animalele împotriva bolilor pe care le considerăm ca risc, înainte de a le introduce în exploataţie. Virusul IBR se transmite prin secreții nazale, genitale, material seminal, embrioni proaspeți sau congelați și prin lichidele fetale în caz de avort.
Odată ce virusul este transmis la animal, acesta din urmă rămâne practic infectat pe durata întregii vieți.
Actualmente, odată ce virusul a infectat exploataţia, singura modalitate disponibilă de combatere a acestuia rămâne vaccinarea.
Alfonso Monge – MONGE VETERINARIO L.P. – MADRID
