Tratamentul endodontic la câine - pulpectomia şi pulpotomia
(08.12.2011) Pulpectomia este extirparea (ablaţia) pulpei dentare. Numită şi extirpare vitală, aceasta reprezintă operaţia de extragere a nervului inflamat din canalul unui dinte.
Dr. Stoian Camil, Dipl. EVDC
Pulpa dentară conţine nervul dentar, numeroase vase de sânge, ţesut conjunctiv şi celule reparatorii ce asigură vitalitatea dintelui. Sinonim: Devitalizare
Fig 1
Pulpectomia este efectuată doar sub anestezie şi nu este dureroasă. După extirpare se realizează o sigilare a canalelor dentare, aşa numita obturaţie de canal.
Pulpectomia reprezintă îndepărtarea completă a ţesuturilor pulpei dentare, atât din coroana dentară, cât şi din canalele radiculare ale dintelui. Acesta reprezintă primul pas în cadrul unui tratament endodontic (al canalelor radiculare) cât şi a procedurilor de apexificare (procedeu care permite vârfului rădăcinii unui dinte imatur să formeze o bariera de ţesut fibros) .
Simptome ale inflamaţiei pulpei dentare (pulpitei):
- orice durere spontană severă
- durere resimţita în timpul ocluziei, masticaţiei sau expunerii la schimbări de temperatură (rece, fierbinte) ;
- apariţia unei fisuri sau fracturi la nivelul crestei marginale cauzate de extinderea cariilor;
- apariţia umflăturilor (abceselor) faciale sau la nivelul cavităţii bucale.
Fig. 2
Investigaţia făcută de specialist la apariţia a cel puţin 3 dintre simptomele prezentate, începe cu aplicarea unei presiuni uşoare asupra dintelui pentru a determina dacă acesta este mobil sau sensibil la atingere.
Următoarele informaţii sunt culese în urma unei radiografii pentru a stabili cât de extinsă este fractura şi apropierea ei de cornul pulpar.
Există cazuri în care dintele trebuie extras, în special atunci când nu se poate aplica nici o metodă de restaurare în urma realizării unui tratament al pulpei dentare (abces dentar acut) sau al riscului unei infecţii reziduale.
Procesul de tratare al pulpei dentare cuprinde mai multe alternative:
- aplicarea unui tratament indirect – atunci când pulpa dentară nu este afectată direct; constă în îndepărtarea zonei compromise de fractură sau ca urmare a cariilor, evitând expunerea pulpei, apoi un material din ionomer de sticlă este folosit pentru a obtura cavitatea.
- aplicarea unui tratament direct (coafaj pulpar) - dintele este izolat şi este aplicat un tampon medicamentos, după care se obturează zona cu hidroxid de calciu.
Pulpectomia se foloseşte în cazul inflamaţiei ireversibile a pulpei sau în cazul unei pulpe necrozate, urmat de o curăţire a sistemului radicular şi obturarea acestuia.
Fig. 3
În cazul abcesului instalat la dinţii de lapte, acesta nu creează disconfort deoarece structura osoasă de susţinere este spongioasă, poroasă. Astfel abcesul se poate drena prin structura osoasă şi gingii, fără a presa dintele. Pe de altă parte, în cazul dinţilor permanenţi, dintele acumulează presiunea exercitată de abces şi provoacă un disconfort major.
Un dinte primar afectat de carii nu va putea primi o plombă obişnuita datorită unei structuri de susţinere insuficientă pentru a suporta restaurarea.
Pulpectomia sau tratamentul de canal se realizează la dinţii permanenţi pentru a ameliora durerea acută, în vederea realizării unui tratament al canalului radicular. Se efectuează doar sub anestezie. Acest tratament este individualizat, însa respectă următorii 4 paşi:
- Realizarea unei deschizături în structura dintelui pentru a permite medicului dentist să ajungă la locul infecţiei.
- Ţesutul infectat este îndepărtat şi are loc dezinfecţia canalului (irigarea lui cu soluţii pe baza de hipoclorit de sodiu) .
- Pregătirea canalului radicular (curăţirea pereţilor canalului) şi obturarea lui (cu o pastă care rămâne definitiv pe canal.)
- În unele cazuri are loc aplicarea unei coroane dentare pentru a proteja dintele.
Datorită tehnicilor noi de radiografiere digitală şi de măsurare prin diferenţe de potenţial electric a lungimii rădăcinilor dentare, tehnica de tratament endodontic a devenit mai uşoară, mai precisă şi mai rapidă.
Indicaţii pentru o pulpectomie:
- o structură osoasă suficientă pentru a putea realiza procedura (fara pierderi osoase majore) ;
- existenţa unei posibilităţi de restaurare a dintelui;
Alternativa ne-conservatoare este extracţia dentară.
Pulpotomia
Pulpotomia presupune îndepărtarea pulpei dentare coronare şi menţinerea pulpei radiculare. Aceasta se poate desfăşura în 3 moduri:
- cu prezervarea pulpei radiculare în stare vitală, sănătoasă;
- pulpă radiculară inertă;
- încurajarea regenerării ţesutului şi vindecării zonei de amputaţie radiculară.
Denumită şi amputaţie pulpară, are scopul de a menţine vitalitatea porţiunii rămase printr-un tratament adecvat. Procedura poate fi aplicată dinţilor permanenţi pentru a conserva dintele şi a evita realizarea unei obturaţii de canal.
Atunci când bacteriile penetrează dintele până la nivelul nervului şi mai departe, dintele va suferi un abces. În acest caz, prin pulpotomie este îndepărtat nervul şi ţesutul pulpei dentare din coroană, iar în loc este plasat un material de obturaţie care păstrează nervul rămas intact şi vital. După realizarea acestui tratament dintele are nevoie de un proces de restaurare completă (coroana dentară din oţel inoxidabil sau compozite) pentru a proteja dintele împotriva fracturilor.
Singura alternativă a pulpotomiei este extracţia dentară. Diferenţa dintre pulpectomie şi pulpotomie este ca pulpotomia se limitează doar la îndepărtarea pulpei dentare din coroana dintelui, nu şi din canalele radiculare ale dintelui.
Pulpita este o inflamaţie a pulpei dentare. Pulpita apare în urma pătrunderii în pulpa dentară a unor bacterii, fie prin smalţul şi dentina distruse de carie sau fractura dentară, fie prin orificiul apical al rădăcinii dintelui. Se caracterizează prin accese de dureri violente.
Dacă este atinsa pulpa de la rădăcina dintelui, durerile pot iradia de-a lungul ramificaţiilor nervului trigemen. În general, acesta este un semn al necesităţii efectuării unei pulpectomii sau pulpotomii, datorită infecţiei acute a pulpei dentare se poate produce moartea nervului dentar. Pulpita ireversibilă poate fi tratată doar printr-un tratament endodontic Fig. 1, Fig. 2 si Fig.3 sau prin extracţia dintelui.
