Ruptura de ligamente încrucişate, tehnica extracapsulară
(07.10.2011) Când un prieten, coleg de breaslă, doctorul Călin Şerdean, mi-a solicitat scrierea unui articol, a fost o provocare pentru mine, întrucât nu mă puteam decide asupra subiectului.
În luarea deciziei m-am axat pe două principii:
- să fie un caz interesant, care să captiveze atenţia colegilor
- să poată fi realizat în orice cabinet veterinar sau clinică veterinară.
În prima instanţă m-am gândit la un caz interesant, ce a fost urmat de o operaţie de hemilaminectomie, care recent fusese la recontrol şi avea o evoluţie excelentă, dar o astfel de operaţie necesită aparatură complexă, instrumentar special, şi este dificil de efectuat.
Aşa că, am decis să scriu un articol despre tehnica extracapsulară în ruptura de ligamente incrucişate. Este o operaţie care se poate efectua în orice cabinet sau clinică veterinară, având o tehnică minimă, necesită doar un set de ortopedie de baza şi realizarea unei bune sterilizări.
Cu toate acestea mulţi colegi evită o asemenea operaţie, şi aici vreau să-I conving că o pot realiza. Când l-am întrebat pe profesorul Bruno Perrone cum aş putea justifica alegerea TPLO sau altă tehnică modernă complicată si scumpă, mi-a spus ca aceasta respectă cel mai bine mecanica articulaţiei şi nu necesită deschiderea acesteia.
Următoarea mea întrebare a fost “cum aş putea îndepărta fragmentele de ligament rupte, şi cum pot să vizualizez meniscul dacă este sau nu afectat”. Mi-a explicat că este foarte simplu, prin artroscopie, iar dacă nu deținem artroscop se aplică tehnica extracapsulară.
Preferinţa mea pentru aceasta tehnică se leagă şi de diferenţa imensă de preţ între cele două proceduri, mulţi proprietari de animale, nepermiţându-şi costurile unei asemenea intervenţii.
Trecând la subiect, primul pas este diagnosticul, simplu de pus, probabil va fi vorba despre un câine tânăr care brusc după o joacă începe să şchioapete evident. Vom verifica mişcarea de sertar specifică rupturii de ligamente incrucişate. Este posibil să necesite anestezierea generală a pacientului.
Dacă pacientul este anesteziat si mişcarea de sertar nu este prezentă, înseamnă că nu acesta este diagnosticul. Dacă este posibil este indicat să efectuaţi şi o radiografie de displazie de şold, pentru că de obicei cele două afecţiuni merg mână în mână.
După stabilirea diagnosticului, pacientul anesteziat, se poziţionează dorso-ventral şi se pregăteşte piciorul pentru operaţie. Se face o incizie de sub creasta tibiei până peste patelă. Se incizează uşor fascia şi se decolează. După hemostază, deschidem articulaţia genunchiului lateral şi luxăm patela mediar.
Dacă avem un retractor îl plasăm in articulaţie pentru vizualizarea ligamentelor rupte şi a meniscurilor. Dacă nu avem, putem folosi şi o pensă hemostatică. De obicei ligamentul încrucişat cranial este cel rupt, îndepartăm cu răbdare fragmentele de ligament rupte, pentru a evita necroza lor.
Dacă meniscurile nu sunt afectate spălăm cu ser fiziologic toată articulaţia, repunem patela şi închidem articulaţia, cel ma bun material fiind PDS 3-0. Dacă nu avem aşa ceva, vom folosi vicryl sau chiar nylon 3-0.
În următoarea fază avem nevoie de o bormaşină, atingem creasta tibiei, iar cu un burghiu executăm o gaură prin creasta tibiei dintr-o parte în alta. În prealabil se pot decola muşchii, dar nu este neapărat necesar.
Există fire speciale pentru această operaţie, cu crimpi şi ac special, dar în lipsa lor se poate folosi şi nylon 1- 0, sau 0. Atingem cu degetul mare fabela, şi trecem acul cu fir pe sub aceasta. Verificăm soliditatea firului, iar dacă nu este suficient de fermă, repetăm operaţiunea. Trecem apoi firul pe sub ligamentul patelar, apoi prin gaura din creasta tibiei, ataşăm crimpii si fixăm s-au efectuăm nodurile, cel puţin 5 noduri.
Încercăm dacă mişcarea de sertar este prezentă, dacă nu este , atunci operaţie este reusită. Închidem fascia cu vicryl 3-0, inchidem pielea cu o sutură subcutanată tot cu vicryl, iar apoi cu nylon în puncte separate.
Foarte important: notaţi în fişa pacientului ce picior aţi operat, întrucât există posibilitatea, revenirii după o perioadă, cu motivaţia că operaţia nu a reuşit, dar de fapt să fie vorba de celălalt picior.
După operaţie se administrează antibiotice câteva zile, şi obligatoriu un produs care conţine condroitină şi glucozamin pentru o perioadă mai lungă.
Dr. Wili Glaser
Clinica Veterinară Playdog Arad
