Afecțiunile oncologice ale glandei mamare la cățea
(26.03.2012) Afecțiunile oncologice ale glandei mamare la cățea sunt o problemă curentă în ziua de azi, fiecare medic veterinar de animale de companie confruntându-se cu astfel de cazuri în mod frecvent.
De cele mai multe ori, proprietarii își aduc animalele la medicul veterinar mult mai târziu, după observarea apariției primelor semne locale.
Std. Cristina Leonte-Andone, Dr. Bogdan-Alexandru Viţălaru
Factori în apariţia tumorilor mamare
Pacientul clasic este reprezentat de o femelă în vârstă, intactă din punct de vedere sexual sau sterilizată, cu una sau mai multe tumori palpabile la nivelul lanțurilor mamare.
Din cele de mai sus se pot evidenția doi dintre cei mai importanți factori de risc în apariția tumorilor mamare la cățea: vârsta și expunerea hormonală. Alături de aceștia, alți factori de risc sunt: rasa, alimentația și obezitatea.
În ceea ce privește vârsta, studiile realizate au determinat o incidență crescută începând cu vârsta de 8 ani, majoritatea autorilor raportând un interval mediu de vârstă cuprins între 8 și 11 ani, indicând că aceasta este o boală malignă a câinilor de vârstă mijlocie și a celor de vârstă înaintată.
Expunerea hormonală timpurie este o sursă importantă și una din cauzele dezvoltării tumorilor mamare la cățea. Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat că realizarea unei ovariohisterectomii înainte de primul ciclu de călduri reduce riscul de apariție a tumorilor mamare (risc de doar 0,5 %), în comparație cu ovariohisterectomia realizată în perioada dintre primul și al doilea ciclu estral sau după al doilea ciclu estral (risc cuprins între 8% și 26%). De asemenea, expunerea exogenă la doze farmacologice de hormoni, atât estrogeni, cât și progesteroni, este asociată cu un risc mărit de apariție a tumorilor mamare.
Rase predispuse
Tumorile mamare pot apărea la orice femelă din orice rasă, dar anumiţi indivizi şi anumite rase, precum rasele pitice şi de jucărie, sunt în mod constant suprareprezentante în studiile epidemiologice.
Unii câini din rasele de talie mare prezintă, de asemenea, un risc crescut de tumori mamare; aceste raportări variază într-o oarecare măsură în funcţie de provenienţa acestor studii, dar majoritatea raselor în mod constant enumerate sunt English Springer Spaniel, Brittany, Cocker Spaniel, Setter Englezesc, Pointer, Ogarul Afgan şi Ciobănescul German, în comparaţie cu rasele de talie mai mică precum Poodle pitic, Bichon Maltese, Chihuahua, Beagle, Dachshund, West Highland White Terrier, Yorkshire Terrier şi Bichon Frise.
Aceste studii arată că riscul pentru tumori mamare este asociat cu unele rase şi, prin urmare, probabil cu o componentă genetică. În ceea ce privește alimentația și obezitatea, un studiu recent a descoperit o asociere între dietă şi riscul de cancer mamar: câinii hrăniţi cu o alimentaţie cu conţinut ridicat de carne roşie şi câinii care sunt supraponderali la vârsta de un an, sunt mai susceptibili de a dezvolta tumori mamare şi afecţiuni displazice. Aceste studii au arătat că efectul obezităţii asupra riscului de dezvoltare a cancerului mamar este mai puternic în primul an din viaţa unui câine.
Diagnosticul si stadializarea
Din punct de vedere clinic, cele mai frecvent afectate sunt cele două perechi de glande mamare ingvinale, glandele mamare axilare fiind rar implicate într-o primă fază.
Tumorile mamare sunt relativ ușor de detectat la examenul clinic, apărând de regulă ca una sau mai multe formațiuni palpabile la nivelul glandelor mamare.
Acestea pot fi de dimensiuni mici sau mari, imobile sau mobile, ulcerate, unice sau multiple. Limfonodurile pot fi sau nu mărite în volum, iar semne ale bolii sistemice ca o cauză a metastazării la distanţă sunt rare (o excepție este însă carcinomul mamar inflamator, întâlnit extrem de rar, dar foarte agresiv).
Diagnosticul și stadializarea tumorilor mamare trebuie să cuprindă o anamneză detaliată și un examen fizic complet, incluzând palparea cu atenție a glandelor mamare.
Cu toate acestea, în general, majoritatea câinilor cu tumori mamare sunt clinic sănătoşi, cu excepţia celor cu boala într-un stadiu avansat şi a celor cu carcinoame mamare inflamatorii, care sunt de obicei afectaţi sistemic şi pot prezenta modificări la analiza sângelui, precum coagulopatii, în conformitate cu metastazele şi boala sistemică.
Examenele suplimentare sunt de ajutor în evaluarea sistemică a pacientului:
- hematologie, biochimie și analiză urinară - mulţi dintre pacienţii cu cancer prezintă anemie moderată normocitară neregenerativă în asociere cu boala cronică; tumorile mamare infectate pot duce la creşerea numărului de neutrofile; scăderea numărului de trombocite, tendinţa la sângerare şi creşterea timpului de coagulare ar trebui să atenţioneze clinicianul în privinţa apariţiei coagulării intravasculare diseminate; biochimia serologică şi analiza urinei pot indica disfuncţii organice, care ar putea fi asociate sau nu cu tumora primară;
- examenul imagistic - radiografiile abdominale şi toracice sunt necesare pentru a indica prezenţa bolii metastatice. Sunt esenţiale în principal radiografiile toracice cu incidenţă laterală dreaptă, stângă şi ventrodorsală, pentru a determina cu exactitate metastazele, luându-se în considerare faptul că zona de elecţie a metastazelor este reprezentată de pulmoni. Cu toate acestea, s-a constatat prezenţa metastazelor şi la nivelul altor organe: ficat, oase, pancreas, rinichi, ovare, uretră. Ecografia abdominală este extrem de folositoare pentru evaluarea viscerelor abdominale atunci când se suspectează metastazarea la acest nivel;
- diagnosticul anatomo-patologic – diagnosticul histopatologic si diagnosticul citologic rămân metodele de bază, cu ajutorul cărora se pune un diagnostic de certitudine al tumorilor mamare, după exereza chirurgicală a acestora.
Stadializarea tumorilor mamare se realizează conform standardului TNM (tumoră, noduli limfatici, metastaze), pentru aceasta fiind necesară colectarea şi înregistrarea informaţiilor privind dimensiunile tumorii, statusul limfonodulilor şi prezenţa metastazelor.
Tratament
Tratamentul afecțiunilor oncologice ale glandei mamare: tratamentul de elecție pentru majoritatea tumorilor mamare rămâne exereza chirurgicală (excepție fac afecțiunile neoperabile precum carcinomul inflamator și metastazele la distanță). Rezecţia completă şi timpurie, precum şi examinarea microscopică a probei, sunt extrem de importante.
Amânarea intervenţiei chirurgicale duce la mărirea în volum a tumorii şi îndepărtarea acesteia cu dificultate. Mărimea rezecţiei chirurgicale este dată de dimensiunile, gradul de infiltrare şi localizarea tumorii, numărul formaţiunilor tumorale şi statusul limfonodurilor regionale. Tratamentele asociate cu excizia chirurgicală sunt: chimioterapia și/sau terapia hormonală (utilizată des în tratamentul tumorilor mamare la femeie), radioterapia, imunoterapia.
Asocierea cu chimioterapia poate avea efecte benefice, dacă se consideră că excizia chirurgicală nu a fost completă sau dacă histopatologia sugerează că este vorba de o tumoră foarte agresivă. Utilizarea medicamentelor antiestrogenice la câine este încă experimentală iar efectele benefice, cotroversate. În concluzie, modalitatea principală de tratament al neoplasmelor mamare rămâne excizia chirurgicală.
Bibliografie
“Development, Anatomy, Histology, Lymphatic Drainage, Clinical Features, and Cell Differentiation Markers of Canine Mammary Gland Neoplasms” - K. U. Sorenmo, R. Rasotto, V. Zappulli and M. H. Goldschmidt
